Hektomeron, episodul 45
O siciliană îi fură, prefăcându-se îndrăgostită de el, unui negustor tot ce și adusese din Palermo, negustorul prefăcându- se că se întoarce cu mult mai multa marfa decât întâia oară, împrumută bani de la femeie și îi lăsă în schimb apă și câlți
“Vai, iubitul meu, nu știu nici eu ce să mai fac și ce să mai spun, am primit adineaori o scrisoare de la Messina scrisă de fratele meu, în care îmi cere să-i trimit, chiar de ar fi să-mi zălogesc toată averea ori să mi-o vând pe loc, o mie de florini de aur, de mâine în 7 zile, că dacă nu, își pierde capul; și nu știu cum să îi scot așa la repezeală.
Că de aș avea măcar răgaz vreo cinsprezece zile, aș izbuti să îi capăt dintr-un anume loc, de unde am de luat încă pe atâția bani sau poate aș vinde o moșie, dar pentru că nu pot face nimic, așa la repezeală, aș vrea să fi murit mai bine decât sa aud o veste așa de rea ca asta”
Asta îi spune Bianca Fiore lui Salabreto. El, orbit de dragoste și de milă, îi dă toți banii lui, chiar dacă fusese avertizat despre lipsa de onestitate a femeii.
Cât de bun actor poate să facă din tine nevoia sau dorința, încât să pari credibil, să stârnești mila și compasiunea celui care te ascultă?
Mie mi s-a întâmplat? Cuiva pe care îl cunosc?
Reviewuri pentru: Hektomeron, episodul 45