Evident, teatrul, spectacolul teatral este o experienţă irepetabilă. Ca viaţa – cea de aici şi de acum, fiindcă nu ştiu cum ar arăta o mistică, o teologie a actului teatral prin alte lumi de sori mai pline.

Sau poate că mistica sa, ca şi a vieţii, e memoria? În care caz, înregistrarea momentului teatral înseamnă mai mult decât lipsa lui directă, palpabilă, respirabilă în acelaşi timp/ritm cu actorul, devine un înlocuitor informaţional, nu un nechezol situaţional.

Ar mai rămâne genul de filmare (număr de camere, poziţionarea acestora, inspiraţia montajului – cel de aici reface, pentru memorie, gestul regizoral „pe viu”) şi calea către receptorul care, altfel, nu a ajuns în sală (ceva mai puţin decât viaţa, ceva mai mult decât încremenirea în stand de muzeu). Dacă e on-line, atunci e şi on-time, ca să zic aşa.

Şi bate departe, nu cu vorba, cu fapta. În context, o iniţiativă precum a celor de la e-theatrum.com (i-am văzut la lucru, dar le-am şi înţeles apetitul bine conceput teoretic) nu poate fi decât de salutat, de interes pentru teatre, pentru spectatorii care vor să revadă detalii ori să retrăiască stări, pentru cei care sunt prea departe de un loc cu teatru anume, de susţinut pentru cei care nu cred că fotoliul (dintr-o sală ca atare, din faţa displayului) e doar un hamac pentru legănat hachiţe mondene.

În mod paradoxal, teatrul conține autodesființarea în însăși esența sa, definită de Adolphe Appia drept „operă de artă vie”. Într-adevăr, teatrul e arta ce se naște și își consumă existența în fața propriului public.

Într-un secol amprentat de evoluția rapidă a tehnologiei, momentul magic al acestei creații efemere poate fi, în sfârșit, imoralizat în condiții tehnice de excepție. Este, fără îndoială, șansa pe care o oferim viitoarelor generații de spectatori: aceea de a retrăi emoția momentului inițial. Proiectul „e-Theatrum” face acest lucru posibil. Același proiect reușește să anuleze distanțele geografice dintre diferitele instituții teatrale, punând producțiile acestora la dispoziția publicului de pretutindeni.

Celebra replică a doctorului Faust „Clipă, rămâi, ești așa frumoasă!”, poate deveni motto-ul acestei inițiative ce va imortaliza „clipa teatrală”, asigurându-i perenitatea.

Niciodată Internetul nu îi va socializa pe oameni, nu le va deschide apetitul de dialog şi nu le va da emoţiile colective ale unei adevarate săli de spectacol. Dar până când autorităţile culturale din România vor putea asigura fiecărei comunităţi de 5000 de locuitori câte un teatru viu (cum este cazul în Franţa), poate şi Internetul să contribuie cu ceva la educaţia teatrală şi culturală a oamenilor. Decât nimic, mai bine Internetul…

E-theatrum o oportunitate de a fi vizibil în toată lumea, de a ajunge în casele spectatorilor de pretutindeni, de promovare a spectacolelor şi a actorilor. O inițiativă laudabilă, pe un sector al internetului încă neexploatat.