Vopseaua minune, poveste rusească
Povestită de Marian Negrescu
Borea, iar te-ai murdărit de vopsea! Se supără mama, privindu-și odrasla.
Pe cuvânt că nici nu m-am atins de ușă! Se dezvinovăți copilul.
Dar mama nu-l putea crede. Ceea ce credea…era că Borea nu-și recunoaște greșeala, așa, din încăpățânare.
Într-adevăr, dimineața vopsiseră ușa. N-a trecut nici un ceas și Borea avea pantalonii mânjiți.
Si-acum, iată, o altă pată, însă pe haină.
De data asta Borea nu era vinovat. El nici nu se apropiase măcar de ușă. Și nici vopseaua proaspătă a ușii n-avea vreun amestec aici. Și mama și fiul erau departe de a bănui adevăratul vinovat, deși acesta se găsea foarte aproape de ei.
Rareori găsim răgaz spre a ne gândi cum își duc viața plantele. Ploaia, vântul, zăpada, grindina, toate aceste intemperii ale naturii, copacii sunt nevoiți să le suporte în lipsa oricărui adapost. Ei rămân sub cerul liber și iarna pe ger și vara pe arșiță.
(Vizionați Împăratul cu cioc de struz și Caracatița în pericol)
Reviewuri pentru: Vopseaua minune