Povestită de Marian Negrescu
A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă și strălucitoare, cu puf mult așternut pe crengi, pe pământ și pe case. Puful era moale și când sclipea în bătaia soarelui îți părea că zărești arzând focuri mărunte. Doar când luai puful în mână simțeai cât e de rece. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură, atunci se topea încetișor și-ndurerat că piere, îți lăsa în palmă o lacrimă…
(Vizionați Tăietorul de lemne și Prostul lacom)
Reviewuri pentru: Soarele și Omuleții de Zăpadă