Povestită de Marian Negrescu
“A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.
A fost odată trei frați olteni, dintre care unul era năzdrăvan. Într-o zi își ascuțiră coasele și plecară pe o cîmpie. După ce merseră și iar merseră, dederă peste o livede de fîn mare. Ei se opriră în loc și o priviră; dar fratele cel mai mare zise:
— Știți voi una, mă?
— Știm, daca ne vei spune, răspunseră ceilalți doi frați.
— Ai, mă, să ne-ncercăm coasele pîn ăst fîn verde.
— Bine zici tu, mă, răspunse cel d-al doilea frate, și îndată începură amîndoi să cosească la fîn; dar n-apucară să sfîrșească vorba bine și zăriră pe zmeul Stan Ghindă barbaiop, călare p-o jumătate de iepure șchiop. Atunci lor, de frică, le căzură coasele din mînă, dar Roman Năzdrăvan le zise:
— Nu vă temeți, măre, lăsați pă mine, că-i viu eu de hac…”
(Vizionați Vulpița și tigrul și Cei doi băieți părăsiți)
Reviewuri pentru: Roman năzdrăvan