Povestită de Marian Negrescu
“Dați-mi ascultare să vă spun povestea celei mai dulci și mai dalbe dintre fete, cu numele de Dafina.
A fost odată, cine știe în ce veac, o domniță care simțea o arzătoare dorință să aibă și ea o fetiță. Cum nu-i fusese dată bucuria aceasta, ea plângea și se jăluia toata ziua și toată noaptea:
-Doamne, de aș avea o fetiță și de n-ar fi altceva, să fie măcar o floare de dafin.
Într-o zi, cum sta supărată, suflarea vântului îi aduse peste fereastră o frunză de dafin. Frunza asta, ca prin minune, se mișca singură și umbla prin casă ca un om. Dar domnița nu lua seamă și la măturat foaia fu culeasă și aruncată la gunoi. Dusă cu gunoiul în margine de cetate, o zburături vântul și o purtă în pădure, într-o poiană înflorită. În acea poiană crescu și se dezvoltă Dafina, ca o floare gingașă și mirezmată și răspândea balsamul ei fermecător în toată împrejurimea…”
(Vizionați Cheag de sânge și Măgarul și umbra sa)
Reviewuri pentru: Dafina