Florița din codru
poveste de Ioan Slavici
Povestită de Marian Negrescu
“A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. În mijlocul codrilor, lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă. La crâșma aceea era o crâșmăriță; crâșmărița avea o fată și pe fată o chema Florița. Fata asta nu era însă fiica crâșmăriței și crâșmărița nu era mama fetei. Fata era fată fără părinți și crâșmărița maică de suflet a fetei…
Cine să fi fost părinții fetei chiar nici cei mai bătrâni și mai cu sfat oameni nu pot s-o spună; asta nimeni n-a putut s-o înțeleagă. Într-o bună dimineață, crâșmarul s-a dus după lemne la pădure… si… iaca ce să vezi, pe o poiană limpede și plină de flori a aflat o fetiță ce se juca cu niște pui de căprioară…”
(Vizionați Fântâna de la capătul lumii și Șoricelul de la țară și cel de la oraș)
Reviewuri pentru: Florița din codru