Povestit de Marian Negrescu
Îl începe o frunza –cu glasul stins de sfiala, cu obrajii dogoraţi- şoptindu-l:,, A fosst odat’!’’
Dar şoapta îi sporeşte în freamat răspândit prelung, şi frunzele, ‘mpreuna, murmura întrebător :,, A fosst?
De departe gânsacul hotărăşte :,, A fosssst…’’ Şi gâştele îl încuvinţează dând din cap:,, Da-da, da-da, da-da.’’
Iar firele de iarba alergând de-a valma, s-apleacă și se roagă suspinând:,, sssspune…ssspune…’’
(Vizionați Când stăpânul nu-i acasă și Cea mai frumoasă inimă)
Reviewuri pentru: Basmul toamnei