Lupul și cei 7 iezi
poveste nemuritoare
Povestită de Marian Negrescu
“Mama Capra locuia într-o căsuţă din mijlocul pădurii cu cei 7 iezi, frumoşi şi deştepţi. Cel mai mare se numea Bele şi era negru precum cărbunele. Bolo, cel de-al doilea, avea blănita castanie şi strălucitoare. Boli era a treia, o căpriţă albă cu copite negre. Bili, cel de-al patrulea, era un ieduţ cu pete negre şi maro, ca şi cea de-a cincea, Bali, care era căpriţa…”
Bala avea culoarea galbenă ca spicul de grâu, dar cel mai drăguţ dintre toţi era Bulu, un ieduţ negru, cu o pată albă în frunte.
Înainte să-i ducă la scoală, mama Capra le spunea mereu:
– Copiii mei, fiţi silitori şi ascultaţi-vă profesorul dacă vreţi să ajungeţi cineva în viaţă. Nu vă jucaţi pe drum şi nici nu vă abateţi din cale, pentru că aţi putea să vă întâlniţi cu lupul cel rău.
– Daaaa, mamăăăă! Stai fără grijă, promiteau toţi într-un glas.
Într-o zi, când mama Capra trebui să plece la cumpărături în târg, îşi aduna copiii şi le spuse:
– Trebuie să vă las singuri, pentru că plec la cumpărături. Aveţi grijă să nu deschideţi nimănui, căci dacă afla lupul că sunteţi singuri, precis va veni pe aici şi va încerca să vă mănânce pe toţi.
– Vai, mămico, ce frică ne e! spuse Bele, iedul cel mare. Dar cum vom şti dacă cel care bate la uşă este lupul ?
– Este adevărat că lupul e foarte viclean şi se poate deghiza. Dar îl veţi recunoaşte după vocea sa răguşită şi labele negre.
Mama Capra pleca la târg cu coşuleţul, iar cei şapte iezi se încuiară în căsuţa şi începură să se joace. După puţin timp, cineva bătu la uşă şi se auzi o voce răguşită strigând:
(Vizionați Alba ca Zăpada și Cât un bob de neghină)
Reviewuri pentru: Lupul și cei 7 iezi