Țugulea fiul unchiașului și al mătușei
poveste nemuritoare
Povestită de Marian Negrescu
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade, de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrâtându-se, de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești. De când se scria musca pe părete, Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apă. Când mălai aveau, n-aveau sare, când aveau sare și mălai, n-aveau leguma. Trăiau și ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trențăroși și nespălați, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteț decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Țugulea.
Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era așa de rea încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de neajunsuri.
(Vizionați Pelerina fermecată și Un secret.)
Reviewuri pentru: Țugulea fiul unchiașului și al mătușei