Vânătorul cel lipsit de noroc, poveste rusească
Povestită de Marian Negrescu
Era odată ca niciodată un vânător tare sărac. De câte ori se ducea în pădure să vâneze păsări, nu avea noroc şi se întorcea acasă cu tolba goală. Din această pricină, lumea îl numea „vânătorul cel ghinionist”. A ajuns până într-acolo, că nu mai avea nicio cojiță de pâine prin cămară şi niciun bănuţ în pungă. De trei zile, sărmanul ghinionist nu mai pusese nimic în gură. De trei zile rătăcea prin pădure, tremurând de frig şi de foame. A ajuns într-o poienită, s-a întins pe iarbă şi şi-a îndreptat țeava puştii către tâmplă, cu gând să pună capăt suferinţei sale, dar a auzit un foşnet ciudat, ce venea parcă din iarba deasă, şi s-a oprit. S-a ridicat, s-a apropiat de locul de unde venea foşnetul, s-a aplecat şi a văzut că iarba deasă ascundea o prăpastie adăncă. Din ea s-a ridicat o piatră pe care stătea o tigvă. Dinăuntru abia se auzea un glas firav:
— Om bun, trecătorule, dă-mi drumul de-aici, că ți-oi fi şi eu ție de folos! îţi promit…
Reviewuri pentru: Vânătorul cel lipsit de noroc