Ancore subterane
poveste nemuritoare
Povestită de Marian Negrescu
În una din zile, cercetând plante tropicale în grădina botanică din Moscova, m-am oprit în fața lianei, fiind uimit de flexibilitatea ei. Ramurile acestui arbore, sprijinindu-se pe te-miri-ce, se extinseseră pe pereții serei, ajungând până în tavan. M-am uitat la butoiul în care creștea liana. Scândurile solide de stejar se distanțaseră în partea de jos. În interstițiile formate apăruseră niște rădăcini negre, puternice. Dușumeaua de ciment din jurul butoiului se sfărâmase de parcă fusese lovită cu un drug de fier.
(Vizionați Prichindel și Lenea și prostia)
Reviewuri pentru: Ancore subterane