Dincolo de Ceruri
poveste nemuritoare
Povestită de Marian Negrescu
Era noapte. Cei patru se aflau deja în pădurea densă cu copacii înalți părând că ating cerul. Razele lunii pline treceau printre crengile copacilor lăsând să treacă lumina doar ici și colo formând mici insule de lumină în pădure. Pe măsură ce călcau se auzea foșnetul frunzelor de sub ei și toate creaturile mai mici observând o nouă prezență în pădure se ascundeau. Undeva în zonă se spunea că sălăsluiește o ființă ciudată, un om singuratic, un înțelept. Ziceau despre el că nu primește decât foarte rar vizitatori și doar pe motive bine întemeiate…
(Vizionați Culorile și Medalionul fermecat)
Reviewuri pentru: Dincolo de ceruri