Inul și cămeșa
poveste de Ion Creangă
Povestită de Marian Negrescu
“Inul: — Știi tu, cămeșă dragă, ce erai odată?
— Ce să fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămeșă albă, cu care se îmbracă oamenii.
— Nu-i așa! Ai fost o sămânță, apoi o burueană clătinată de vânt, ca toate buruenele: așa, naltă, supțirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastră, fata mea. Când ai fost crescut și copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat în fuioare, te-au pus copăcel și te-au lăsat la soare ca să te usuci. După aceea, te-au culcat pe țol și te-au bătut cu bețe, ca să-ți scoată sămânța; apoi, bătut și stâlcit cum erai, te-au dus la baltă și te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca să te topești, adecă să-ți putrezească hlujul. Dupa asta, te-au scos și te-au pus iarăți la soare, ca să te usuci, răzămându-te de gardul pe care ești întinsă acum…”
(Vizionați Cartofii, ouăle și boabele de cafea și Doi feți cu stea în frunte)
Reviewuri pentru: Inul și Cămeșa