Era odată ca niciodată un tăietor de lemne cu nevasta lui și aveau șapte copii, toți băieți; cel mai mare n-avea mai mult de zece ani, iar cel mai mic n-avea mai mult de șapte.
Să nu vă mirați că tăietorul de lemne avusese atâția copii în așa scurtă vreme; însă nevastă-sa rămânea tare repede grea și nu făcea mai puțin de doi plozi dintr-o dată.
Erau cumplit de săraci, iar cei șapte copii îi încurcau grozav, căci nici unul nu era încă destul de mare ca să-și câștige singur traiul. Ceea ce-i întrista însă, încă și mai mult, era că mezinul, tare firav, nici măcar nu deschidea gura. Or părinții luau drept prostie ceea ce era, de fapt, dovada sufletului lui bun. Și, cum era tare mic – în clipa când venise pe lume nu era mai mare decât degetul cel mare de la mână – îl botezară Tom Degețel. Bietul băiat ducea tot greul casei și era mereu nedreptățit.
Cu toatea acestea, era cel mai șiret și mai isteț dintre toți și, chiar dacă vorbea puțin, în schimb asculta mult.
(Vizionați Câinii pompieri și Lăptuca cu părul balai)
Reviewuri pentru: Tom Degețel