Băiet sărac – poveste de Ioan Slavici
Povestită de Marian Negrescu
A fost ce-a fost, dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.
A fost odată o văduvă săracă de nici muştele nu stăteau la casa ei, şi văduva asta avea doi copii, un băiet şi o fată, băietul, băiet inimos, de scoate limbile din gura şarpelui, iară fata aşa de frumoasă, încît feciorii de împărat şi feţi-frumoşii de toate neamurile aşteptau cu nerăbdare să-i vie anii pentru ca să se ducă să o peţească.
Cînd fata împlini vîrsta de şasesprezece ani, se-ntîmplă şi cu ea ce se întîmplă cu toate fetele frumoase şi veni un zmeu de o răpi şi o duse departe, pe celălalt tărîm.
De aici înainte văduva ţinea la băietul ei de o sută şi de o mie de ori mai mult decît mai nainte, fiindcă era singurul ei copil şi singura bucurie ce-i mai rămăsese în lumea asta; ea-l păzea cum îţi păzeşti lumina ochilor şi nu l-ar fi lăsat să se depărteze nici măcar un pas de la dînsa. Insă oricît se bucura de dînsul, era ne-mîngăiată şi mereu tristă, fiindcă, de! băiet e băietul, dar şi fata e fată, mai ales cînd e frumoasă.
(Vizionați Când Păcală era mic și Rățușca șchioapă)
Reviewuri pentru: Băiat sărac