Piesa Femeia mării (Fruen fra havet) este scrisă în 1888, în Germania, iar premiera absolută a avut loc la Teatrul Christiania, pe 12 februarie 1889. Amenințată de un trecut amoros complicat, Ellida, personajul central, este neîncrezătoare în faptul că omenirea a fost destinată să trăiască pe uscat. Ea este îndrăgostită de ocean, fascinată de nemărginirea lui și de energia demonică în care simte o expresie a forțelor vieții. Acest caracter al mării este exteriorizat în fostul ei iubit, Străinul, care exercită asupra ei o putere hipnotică remarcabilă.

„Andriy Zholdak a pus în scenă Rosmersholm, o altă piesă de Ibsen, unde simbolism și realism, de asemenea, se conjugă. Acum el se confruntă cu Femeia mării și apetitul insațiabil de nemărginire a acestei eroine crescute pe un far în mijlocul apei și eșuată pe malul unui mediocru fiord. Zholdak mobilizează resursele teatrului pentru a materializa « nevoia de altundeva ». Nevoia vitală… iar, pentru el, nevoia de teatru.”

(George Banu, Femeia mării sau… Nevoia de altundeva, / extras din caietul program al spectacolului)

„Ellida mea este în viață astăzi, o întâlnesc adesea în diferite orașe și țări în care călătoresc. (…) Această Ellida se află într-o stare de schimbare titanică, de la cea „ea însăși” de astăzi la cea „nu ea însăși” de mâine. Așa cum se întâmplă cu reflecția unei figuri în apă, când vântul spulberă apa, reflecția tremură și își schimbă proporțiile, nu mai este aceeași cu originalul. (…) Această Ellida știe despre Kolima și Auschwitz, știe că Dumnezeu ,,a plecat” și se pregătește pentru „călătoria”, „zborul”, „emigrarea”, „fuga” de lângă noi toți spre acel undeva, despre care Sonia din „Unchiul Vania” al lui Cehov spunea că ,,… vezi îngerii, vezi raiul strălucind ca o bijuterie”.

(Andriy Zholdak, Ellida mea trăiește în secolul al XXI-lea! / extras din caietul program al spectacolului)

 Andriy Zholdak, regizor ucrainean de teatru și operă, născut la Kiev, a studiat regia de teatru la Moscova, clasa profesor Anatoli Vasiliev. A pus în scenă spectacole de teatru și operă în Ucraina, Franța, Rusia, România, Germania, Elveția, Finlanda, Suedia, Macedonia, Belgia, Polonia, Muntenegru. Prelegerile sale pe teme ca „Actorul viitorului“ și “Quantum Teatru” precum și atelierele speciale care disecă Arta Actoriei au fost ținute în Brazilia, Japonia, Italia, Spania. A primit Premiul UNESCO pentru arte performative în 2004, și premiul Masca de Aur pentru Cea mai bună operă și regie pentru montarea sa cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski la Teatrul Mikhailovski din St Petersburg (2014) și Cel mai bun Ansamblu pentru Trei surori de  Cehov la Teatrul Alexandrinski (2016). Montarea sa cu opera Vrăjitoarea de Ceaikovski la Opera din Lyon a fost declarată cel mai bun spectacol din 2019 la Premiile OPER din Germania și nominalizată pentru cea mai bună producție la Premiile Mondiale OPER din 2020. Cea mai recentă punere în scenă a fost opera Castelul Prințului Barbă-Albastră a lui Bartok la  Opera din Lyon, în primăvara lui 2021.