De ce Goldoni?

Când toată lumea încearcă să pună în scenă autori contemporani, de ce să pui în scenă Goldoni şi de ce tocmai “Slugă la doi stăpâni”? Piesa s-a pus în scenă în Italia de nu ştiu câte ori, în lume nici nu mai vorbim. Numai că, de exemplu, Giorgio Strehler a pus-o de patru ori, dar de fiecare dată altfel. Asta înseamnă că mereu a descoperit câte ceva. Deci piesa asta are resurse infinite…Aşa că m-am gândit că poate mai e ceva de descoperit… “Cu fundul în două luntri” va fi noua versiune, scurtată şi modificată, tradusa din frumosul dar foarte dificilul dialect venetian si va avea numai patru personaje.

Un spectacol pentru toate vârstele, cu o istorie simplă.

Decorul reprezintă o piaţă din Veneţia, sugerată prin cartoane pe care scrie „Han”, „Poştă”, „Piaţă”. Costumele au elemente ce trimit către epoca comediei dell’arte, muzica este muzica populara din diferite regiuni ale Italiei.

Ideea centrală a piesei este FOAMEA. Dacă ne aducem aminte ce se spune în Biblie, că să ne câştigăm pâinea de zi cu zi cu sudoarea frunţii, asta e, suntem nişte fiinţe înfometate care aleargă să-şi umple „burta”, la propriu sau la figurat: foame de putere, de bani, de dragoste, etc.

Personajul principal al piesei, Truffaldino Battocchio ( în traducere Păcălici Făcăleţ, de la truffa – păcăleală, înşelăciune şi batocio – facalet pentru amestecat mămăliga), este considerat ca un al doilea Zanni. Zanni – Giovanni, in traducere Ion, este cea mai veche mască a Comediei dell’arte, masca servitorului mereu înfometat.

De fapt, noi toţi suntem un fel de Zanni, de când ne naştem până când Dumnezeu ne ia la el. Aşa că şi cele patru personaje ale piesei sunt un fel de Zanni.

Zanni e mai mult decât un personaj al teatrului de improvizaţie: este prima expresie în totalitate italiană a acelei nebunii care împinge omul să se  arate pe el însuşi pe scenă, să se simtă mai real ca personaj decât ca o creatură vie. Zanni este fiul dramei emigratului, înfometat, fără familie şi fără locuinţă. El se naşte din revanşa celor care nu contează, din visul de evadare a tuturor celor fără un viitor. Sărăcia, foamea şi mămăliga caracterizau populaţiile rurale în toată Europa. Forţa fizică şi morală exprimată de masca lui Zanni, viclenia, şmecheria lui şi abilitatea în lupta pentru supravieţuire, sunt calităţile ce au susţinut moralul săracilor. Când comedia bufă se transformă într-un fapt social, Zanni triumfă în teatrele de piaţă  pentru că se simte renegat ca individ social şi ca o consecinţă îşi menţine intactă libertatea sa instinctivă.

La serviciile sale apelează tinerii patroni indragostiti, ale căror impulsuri sunt frânate de tradiţiile rigide.
Pana la urma, cele patru personaje își astâmpără măcar foamea de dragoste, urmand ca Trufaldino și Smeraldina să-și continue împreună drumul pentru găsirea fericirii: astâmpărarea foamei.