Emigranții

Piesa este o lungă conversație între doi oameni diferiți, doi oameni care fac parte din clase sociale diferite. Doi oameni între care există o permanență confruntare cu o tentativă de omucidere și una de sinucidere, ambele eșuând în grotesc.

Toată piesa este un studiu psihologic asupra condiției de exilat.

Într-un subsol obscur, doi colegi de apartament, emigrantul politic „AA” și emigrantul economic „XX” discută între ei. Primul visează la ziua în care va scrie opera vieții sale, în timp ce al doilea agonisește bani, visând ca într-o bună zi se va întoarce în satul natal unde își va construi o casă.

Dialogul lor, la început banal, începe să ia o forma unui duel în care pas cu pas „AA”și „XX” se demască reciproc.

Inteligentul „AA” dezaprobă iluziile naive ale lui „XX” relevându-i prostia. La rândul său, emigrantul „XX” descoperă secretul inteligentului „AA”, ipocrizia și pseudo-intelectualismul care-i mascau singurătatea.

Aceste două personaje par să contrasteze puternic, comunicarea dintre ei pare imposibilă, dar, de fapt unul nu poate exista fără celălalt. Ei sunt întruparea contradicțiilor. Nici unul nu este complet bun sau complet rău.

Împreună ei alcătuiesc tipologiile a mii de emigranți ce se află azi în Europa, emigranți ce devin sclavii propriilor vise.

Regia: Cătălin Cucu
Scenografia: Viorica Perju
Coregrafia: Cătălina Negru
Efecte sonore: Gheorghe Șfaițer