Povestită de Marian Negrescu
Era odată un țar care ţinea în temniţă un bătrânel cu mâini de fier, capul de tuci şi trupul de aramă. Era şiret bătrânul şi se vedea că fusese om de vază.
Ivan Ţarevici, fiul ţarului, copil fiind, se juca într-o zi pe lângă închisoare. Bătrânul întemniţat îl chemă la el şi îl rugă:
— Ivan Ţarevici! Rogu-te, dă-mi apă să-mi potolesc setea!
Fiul țarului, încă mic şi neştiutor, i-a dus apă, iar bătrânul, cum a băut-o, cum s-a făcut nevăzut. Vestea a ajuns la urechile ţarului, iar acesta a poruncit ca Ivan Ţarevici să fie izgonit din împărăție.
Ivan a plecat încotro a văzut cu ochii. A umblat el mult timp, până când a ajuns într-o altă împărăție, taman la țar, unde s-a tocmit slugă. Ţarul l-a facut grăjdar, dar el nu se îngrijea defel de cai, ci dormea toată ziua în grajd. Starostele grăjdarilor l-a bătut de multe ori pentru asta. Ivan Ţarevici îndura totul fără să cârtească.
(Vizionați Aventurile lui Apolodor și Vestitul peticilă)
Reviewuri pentru: Ivan şi Prinţesa Marfa