Undeva, într-un colț de lume, se întindea cât vedeai cu ochii o câmpie, în mijlocul căreia se afla un lac cu ape albastre precum cerul, plin de mici vietăți, peștișori colorați, scoici multicolore.
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. În mijlocul codrilor, lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă.
