Eram noua in cartier. Blocul nostru singurul dat in folosinta, era numai pe jumatate locuit. Alte doua blocuri gemene, se aflau inca in constructie, cu alte cuvinte, un adevarat santier.
Era odată un băiat poreclit Cuculili, deoarece de mic el spunea tuturor păsărilor din hârtie, pe care i le făcea taică-său, numai ”cuc”. Se ruga de el: ”Mai fă-mi, tată, un cuc”
