Calul suia, din greu, dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lasă cu totul slobozi.
Petru şi Mihai erau doi colegi de serviciu şi obişnuiau ca în fiecare zi să ia prânzul împreună. Într-o zi când cei doi erau la masă, Petru a început să sughiţe. Când Mihai l-a întrebat de ce sughiță, Petru a spus că acesta este datorită faptului că soţia lui îl iubeşte.
Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă
Facuse Dumnezeu lumea si dobitoacele. Pe atunci ele vorbeau ca si omul.
Odata se imbolnaveste cainele de durere de cap asa de rau, incat lua campii si dealurile de durere.
