Acul și barosul
poveste de Ion Creangă
Povestită de Marian Negrescu
Acul: – Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu sora-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua și nimeni nu-mi aude gura.
– Iaca, mă!… da de unde-ai ieșit, Păcală?
– De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun că nu faci bine ceea ce faci.
– Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie să știi că din sfădălia noastră ai ieșit; ș-apoi tu ni cauți pricină?
– Mă rog, iertați-mă! că dacă n-ar fi fost focul, foile, pleafură și omul care să vă facă să vă deie nume, ați fi rămas mult și bine în fundul pământului, ruginite ca vai de voi.
– Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, sora nicovală, cum ne râde acușorul?
– Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd.
– Vorba ceea, soro: “șede hârbu-n cale și râde de oale”. Mai pușchiule! Ia să vedem, ce ai făcut tu mai mult decât noi?…
(Vizionați Cocorul și bâtlănița și Girafa și maimuța)
Reviewuri pentru: Acul și Barosul