Impactul poveștilor asupra dezvoltării imaginației copiilor
Impactul poveștilor
Poveștile sunt cruciale pentru dezvoltarea imaginației copilului. Ele arată adevăruri comune lumești despre oameni și lumea din jurul lor într-o manieră simplă. Poveștile și basmele introduc sensul existenței copilului, îi arată scopuri prestabilite de oameni, învață comportamente adecvate și, mai mult, familiarizează copiii cu normele morale răsplătite de societate.
Scopul principal al acestui articol este de a oferi cititorului – parintele – informații vitale în ceea ce privește semnificația poveștilor și de a arăta impactul acestora prin prisma psihologiei.
Descrierea lumii reale combinată cu fenomene fantastice din basme îl obligă pe copil la multe reflecții și analize a unor puncte de vedere diferite. Fantezia inspirată de povești le oferă copiilor capacitatea de a prezenta efectele propriei creații prin inventarea de noi povești sau transformarea operelor literare deja cunoscute.
În general, cunoașterea copiilor despre realitate este obiectivă. Cu toate acestea, datorită imaginației, ei sunt capabili să o asimileze și să o stăpânească, adică să o înțeleagă în felul propriu. Când ascultă povești, copiii sunt adesea profund afectați de conținutul lor și, în același timp, imaginația lor se dezvoltă și capătă forme noi.
Astfel, poveștile afectează dezvoltarea emoțională, fizică și mentală a copilului. În special, se reflectă în modelarea proceselor creative inspirate de descrierile aventurilor pe care le au personajele principale ale basmelor. Prin ascultare, copiii își modifică înțelegerea operei literare care le este citită și practică abilitatea de a conecta evenimente separate. În același timp, își dezvoltă abilitățile de concentrare și atenția, ceea ce este deosebit de important pentru educație și învățare.
Imaginația este un element indispensabil al vieții fiecărui copil, deoarece îi permite să treacă granițele lumii reale; prin urmare, să se regăsește într-un moment fantastic, imaginar, la fel ca personajul preferat al copilului. În plus, ficțiunea îi învață pe copil diferența dintre bine și rău, adevăr și minciună și, datorită acestuia, copiii caută o caracteristică morală, adică dreptatea. Prin urmare, literatura pentru copii este un factor care cuprinde tot felul de experiențe ale copilului și sentimente conexe.
Poveștile sunt importante în viața tuturor și cu atât mai mult pentru viața copiilor. Aceștia dobândesc un sentiment de cine sunt prin narațiuni, povestirea lor și a celorlalți despre ceea ce li s-a întâmplat. Prin extensie, își formează identitățile prin integrarea întâmplărilor lor unice, personale de familie, cu legendele culturii.
Deoarece basmele și miturile urmăresc eroina sau eroul în timp ce trec prin perioade de întuneric spre transformare, se poate spune că aceste povești clasice codifică modele care permit restabilirea funcționării vibrante.
Poveștile pentru copii – introducerea în literatură
Literatura tradițională pentru copii – legende, mituri și povești – oferă copiilor o mai bună înțelegere a lumii. Fiecare poveste se bazează pe o cultură, iar lumea culturii este nelimitată. Narațiunea sau citirea legendelor, miturilor și basmelor este un mod de a hrăni sufletul și umanismul copilului. Înțelegerea lumii crește pe măsură ce copiii înțeleg tradițiile culturale timpurii, învață despre cultură și citesc o varietate de mituri, învață să aprecieze cultura și arta altor oameni.
Acest lucru se datorează faptului că miturile implică fără îndoială pe scurt unele probleme pe care copilul le poate înțelege. În plus, miturile implică un comportament moral al eroilor. Astfel, copiii pot afla că este inevitabil ca cineva să lupte împotriva dificultăților vieții și că acestea pot fi depășite.
Literatura tradițională pentru copii include și personaje bune și rele. Personajele simple și bune îi permit copilului să se identifice cu binele și să respingă răul. Copilul simpatizează cu personajele care merită, „participă” la luptele sale, învățând că, deși poate întâmpina dificultăți sau poate fi respins de cineva, el / ea va fi ajutat și ghidat atunci când este nevoie.
Literatura tradițională pentru copii, în special poveștile, care se dezvoltă rapid și includ un complot dramatic și o identificare ușoară cu caracterul bun, aparține tipului de literatură care „vorbește” mai mult ascultătorilor sau cititorilor și oferă plăcere. Ei cred că mediul eroilor / eroinelor acestei literaturi este similar cu propriul mediu.
Basmul popular este cel mai indicat tip de discurs la copii. Este un discurs reconfortant destinat narațiunii sau povestirii conceput pentru a distrage pe cineva de la orice preocupări. Treptat, cuvântul a ajuns să însemne ceea ce vrem să spunem astăzi, întrucât au fost incluse toate narațiunile imaginare menite să distreze ascultătorii și să le ducă pe ținuturile întunecate.
Poveștile – rolul educativ
Basmul sau poveste este o narațiune complet imaginară, al cărei obiectiv cheie este să satisfacă și să distreze. Lumea sa este complet fictivă, îi lipsește plauzibilul și nu se aplică nici legile naturale, nici determinismul uman. Când eroul este în pericol, el / ea este salvat de intervenția puterilor supranaturale: scenografia simbolică găsită în basme nu este descrisă în detaliu, deoarece nu este nevoie de o descriere detaliată, dacă, de exemplu, cineva știe imediat că ceva se va întâmpla în pădurea magică. Spațiul și timpul trecut sunt conturate în curând, spațiul indicând o scenă naturală și timpul, un trecut îndepărtat și evaziv. După descrierea peisajului, eroii sunt identificați imediat și conflictele se dezvoltă foarte repede.
Conflictele și acțiunile abundă în povești. Natura tradiției orale le oferă o caracteristică imperativă – îndeamnă ascultătorul, copilul, să asculte, în timp ce eroii sunt transferați rapid în acțiune și acest lucru este prezent din primele rânduri ale unei povești sau basm. Conflictele dintre personajele care reprezintă binele și cele care reprezintă răul sunt total clasice în basme. Acțiunea observată în basme a atras atenția multor cărturari. Toate basmele au un final, un început și un complot similar indiferent că sunt Basme de Fratii Grimm sau Povești de Ion Creangă
Poveștile constau în adevăruri universale și reflectă valorile perioadelor de timp și ale societăților din care sunt derivate. Multe dintre acestea au încă o valoare semnificativă, chiar și în zilele noastre. Personajele, acțiunile și recompensa lor duc la dezvoltarea problemelor morale. Binele învinge răul, dreptatea triumfă, ne-arogantul are noroc în dragoste, inteligența învinge forța fizică, în timp ce bunătatea, sârguința și munca grea duc la recompensă.
Fără necesitatea neapărată a redării unei lecții morale sau a unei interpretări, copilul descoperă în mod intuitiv semnificațiile ascunse ale poveștii, care sunt importante pentru el la un moment dat, în funcție de stadiul psiho- dezvoltarii emoționale.
Într-un mod aproape magic, îndrăznim să spunem, basmele identifică procesele de maturare în dezvoltarea individuală a fiecărui copil și oferă un teren fertil care permite conectarea cu mediul facilitator al copilului. Deoarece poveștile se ocupă de probleme cheie și experiențe emoționale din copilărie, ele stimulează cu ușurință mecanismele de proiecție și identificare.
Inteligența emoțională și imaginația
Poveștile basmelor exprimate prin limbaj prin transfer și reprezentări simbolice, facilitează dezvoltarea gândirii simbolice, abilitățile reprezentative și procesarea mentală a evenimentelor vieții la un nivel de fantezie care formează baza dezvoltării gândirii creative și a inteligenței emoționale.
Narațiunea basmelor contribuie foarte mult la dezvoltarea imaginației creative a copiilor, care este fundamentală pentru sănătatea lor psiho-emoțională. A avea imaginație înseamnă să te bucuri de bogăția interioară, de un flux neîncetat și spontan de imagini și de a vedea lumea în întregime.
În lumea fantastică a poveștilor, unde totul se desfășoară într-un spațiu intermediar între fantezie și realitate, gândul magic al copilului găsește o ieșire adecvată. Structura basmelor le permite copiilor să se mute într-o lume de vis fără restricții.
În același timp, prin mecanismele de identificare și proiecție, copilul are capacitatea de a identifica, de a-și exprima sentimentele negative, de a acorda importanță experiențelor traumatice personale și, în cele din urmă, de a căuta și găsi un sens în viaţă.
În loc de concluzii
Rezumând, am spune că povestea este cea mai importantă formă prin care copilul învață să-și citească mintea cu limbajul imaginilor-simboluri, care este singurul limbaj care permite înțelegerea înainte de atingerea maturității mentale.
Poveștile au un rol complex în formarea copiilor ca viitori adulți, atât emoțională cât și la nivel de interacțiune socială cu mediul. Ele stabilesc valori morale după care viitorul adult se va ghida și trag o linie clară între bine și rău, adevăr și mincinuă și felul în care acești termeni sunt definiți de fiecare mai târziu.
Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că doar poveștile nu pot răspunde pe deplin nevoilor multidimensionale ale copiilor, indiferent dacă acestea sunt sociale, educaționale, emoționale, cognitive sau biologice.
Pentru o dezvoltare armonioasă a copilului tău oferă-i povești online sau chiar spectacole de teatru online pentru copii
Bibliografie:
1. M. McDowell (2013). “Fiction for children and adult: Some essential differences,” Children’ s Literature in Education.
2. R. Lukens (2015). A Critical Handbook of Children’s Literature, HarperCollins College Publishers, New York.
4. The Effect of Fairy Tales On The Development Of Preschool Children’s Imagination
sursa foto:School photo created by freepik – www.freepik.com