Fraţii Grimm – două mari personalități și lumea lor de poveste.
Fraţii Grimm – Scurta Biografie
Fraţii Jakob şi Wilhelm Grimm s-au născut în orașul Hanau situat în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii,din care din pacate au supravietuit doar sase. Jacob și Wilhelm Grimm erau cei mai în vârstă dintr-o familie de cinci frați și o soră. Tatăl lor, Philipp Wilhelm, avocat, era funcționar în Hanau și mai târziu justițiar în Steinau, un alt oraș mic din Hessa, unde tatăl și bunicul său fuseseră miniștri ai Bisericii Reformate Calviniste.
Cei doi frați și-au petrecut anii copilăriei în orașele germane Hanau și mai apoi Steinau. Când aceștia aveau 10 respectiv 11 ani, adica în 1796, tatal lor moare, lasându-i într-o situație financiara precara, ce îi va afecta pe ei și familia mulți ani ce vor urma.
Va urma apoi moartea mamei în 1808 când cei doi aveau 23 respectiv 22 de ani lasând astfel pe umerii celor doi tineri responsabilitatea creșterii celorlalți frați și a surorii lor.
Iacob, un tip savant, era mic și suplu, cu trăsături tăiate ascuțit, în timp ce Wilhelm era mai înalt, avea o față mai moale și era sociabil și pasionat de arte.
După ce au urmat liceul din Kassel, frații Grimm au călcat pe urmele tatălui lor și au studiat dreptul la Universitatea din Marburg (1802–06) cu intenția de a intra în serviciul public.
La Universitate în Marburg au intrat sub influența lui Clemens Brentano, care a trezit în ei pasiunea pentru poezia populară si folclor, dar și a lui Friedrich Karl von Savigny, cofondator al școlii istorice de jurisprudență, care le-a predat o metodă de investigație antică care a constituit baza reală a întregii lor opere ulterioare.
Din cauza sănătății sale precare , Wilhelm a rămas fără un loc de muncă regulat până în 1814. După intrarea francezilor în Hesse in 1806, Jacob a devenit bibliotecar privat al regelui Jérôme din Westfalia în 1808 și un an mai târziu auditor al Conseil d’État, dar a revenit la serviciul Hessian în 1813 după infrângerea lui Napoleon.
În calitate de secretar al legației, a plecat de două ori la Paris (1814–15), pentru a recupera cărți și picturi prețioase luate de francezi din Hesse și Prusia.
Între timp, Wilhelm devenise secretar la biblioteca electorală din Kassel (1814), iar Jacob i s-a alăturat în 1816.
În acel moment frații renunțaseră definitiv la gândurile unei cariere juridice în favoarea cercetării pur literare. În anii care au urmat, ei au trăit frugal și au lucrat constant, punând bazele operei ce avea sa devina mostenirea lor culturala.
Fraţii Grimm – Activitatea si Opera
Incă de la început, Fratii Grimm au căutat să includă materiale de dincolo de propriile frontiere geografice – din tradițiile literare din Scandinavia, Spania, Olanda, Irlanda, Scoția, Anglia, Serbia și Finlanda.
Încurajați de prietenul lor Arnim, ei și-au publicat poveștile culese sub numele de „Kinder- und Hausmärchen” – Basme pentru copii si familie , sugerând în titlu că poveștile erau destinate atât adulților, cât și copiilor.
Spre deosebire de fantezia extravagantă a basmelor poetice ale școlii romantice, cele aproape 200 de povești ale acestei colecții (incluzând, printre cele mai cunoscute, „Albă ca Zăpada”, „Scufița Roșie”, „Frumoasa Adormită” și „Rumpelstiltskin”) având ca scop transmiterea spiritului, imaginației și credințelor oamenilor de-a lungul secolelor – către o reproducere autentică a cuvintelor și a modurilor in care acestea era povestite.
Alături de aceste basme au venit si altele precum Hansel si Gretel , Gască de Aur sau Cenușăreasa completând astfel minunata opera a celor doi Frați Grimm.
Majoritatea poveștilor au fost preluate din surse orale, deși câteva au fost din surse tipărite. Marele merit al lui Wilhelm Grimm este acela că a dat basmelor o formă lizibilă fără a le schimba caracterul folcloric. Rezultatele au fost triple: colecția sa bucurat de o distribuție largă în Germania și, în cele din urmă, în toate părțile globului; a devenit și rămâne un model pentru culegerea de basme peste tot în lume; iar notele Grimms la povești, împreună cu alte investigații, au constituit baza științei narațiunii populare și chiar a folclorului.
În ciuda accentului pus pe tradițiile orale din satele germane, poveștile erau de fapt o combinație de basme orale și tipărite anterior, precum și informații împărtășite de prieteni, membri ai familiei și cunoscuți, cu influențe non-germane. De exemplu, scriitorul francez Charles Perrault scrisese mai devreme o versiune a Frumoasei adormite, cunoscută sub numele de Briar Rose în colecția Fraților Grimm.
Până în prezent, poveștile Fratilor Grimm rămân cea mai timpurie colecție „științifică” de basme.
Inițial, Basmele Fratilor Grimm nu erau destinate copiilor. Poveștile includeau în mod obișnuit scene de sex, violență, incest și numeroase note sumbre sau grotesti sau chiar macabre.
Mai mult decat atât, basmele nici măcar nu aveau ilustrații. Destinate inițial adulților, edițiile timpurii ale povestilor Fraților Grimm conțineau elemente desebit de violente si macabre chiar.
În versiunea sa originală, de exemplu, Rapunzel rămâne însărcinată cu un prinț după o aventură întâmplătoare. În Cenușăreasa, surorile vitrege și-au tăiat degetele de la picioare și calcâiele în încercarea de a se potrivi pantofului adus de prinț.
Acest gen de scene (și multe altele) au fost în cele din urmă revizuite odată ce poveștile au devenit populare în rândul copiilor dând nastere astfel minunantei lumi de basm pe care toti copii o cunosc acum.
E-theatrum va ofera povesti audio si spectacole de teatru din universul basmelor Fratilor Grimm :
Alba ca Zapada
Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei…
Scufița Roșie
A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie. Într-o zi, maică-sa îi zise…
Frumoasa din padurea adormita.
A fost odată, în vremurile de demult, a fost un împărat şi-o împărăteasă, şi cum nu se îndurase soarta să le hărăzească un urmaş, nu trecea zi în care să nu se tânguie amândoi: „Cât de goală ne e casa şi ce fericiţi am fi de-am avea şi noi un copil!” Dar coconul cel mult dorit se lăsa aşteptat de multă vreme… Şi iată că-ntr-un sfârşit, pe când împărăteasa se scălda în apa unui râu, o broască sări din unde pe prundişul malului şi-i grăi astfel…
Hansel si Gretel
A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. Şi pe băieţel îl chema Hansel, iar pe fetiţă Gretel. De sărmani ce erau, nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. Şi-ntr-o bună zi, întâmplându-se să se abată asupra ţării o mare scumpete, nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică.
Muzicanții din Bremen
A fost odată un om şi omul ăsta avea un măgar, care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. De aceea, stăpânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. Măgarul pricepu însă că nu-l aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai adaste, îşi luă tălpăşiţa spre oraşul Bremen…
Croitorasul Cel Viteaz
Într-o zi, pe când croitoraşul cosea de zor lângă fereastră, pe stradă trecea o ţărancă, iar aceasta striga în gura mare: Dulceţuri de vânzare! Dulceţuri de vânzare!. Auzind-o, eroul nostru a decis să cumpere câte ceva din bunătăţile scoase la vânzare de către femeie. După aceea, croitoraşul a uns o felie de pâine cu dulceaţă, apoi a lăsat-o pe masă, gândindu-se că o va savura imediat după ce-şi va termina treaba.
Prietesugul dintre soarece si pisica
O pisica a facut cunoștiință odată cu un șoarece, și i-a vorbit atât de mult despre marea iubire și prietenie pe care o simțea fața de el, încât, până la urmă, soarecele a încuviințat să trăiască și să-și țină gospodăria împreuna. “Trebuie să ne facem provizii pentru iarna, sau vom muri de foame,” a zis pisica, “iar tu, mic șoarece, nu poți să te aventurezi oriunde, căci poți fi lesne prins într-o capcană odata și-odata.”
Ascultă povestea în lectura lui Victor Rebengiuc AICI
Bibliografie