Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte, de Petre Ispirescu
Povestită de Oana Sârbu
A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În cele din urmă se puseră pe posturi, pe rugăciuni şi milostenii; când, într-o noapte, Dumnezeu văzând râvna lor, se arătă împărătesei în vis şi-i zise:
– Rugăciunea voastră am auzit-o şi vei face un copil cum nu se va mai afla pe faţa pământului. Mâine să se ducă împăratul, bărbatul tău, cu undiţa la gârlă, şi peştele ce va prinde să-l găteşti cu mâna ta şi să-l mâncaţi.
Nu se făcuse încă bine ziuă şi împărăteasa se duse la împăratul şi-l sculă zicându-i:
– Împărate! scoală c-a sosit alba în sat.
– Dar asta, răspunse împăratul, ce ai astăzi să mă scoli aşa de noapte; nu care cumva vrăjmaşii au călcat hotarele împărăţiei mele?
– Din mila lui Dumnezeu, de nici unele ca astea n-am auzit; dară am visat iaca ce…
Şi-i spuse visul.
(Vizionați Povestea unui om leneș și Vulpea și cocorul)
Reviewuri pentru: Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte