Sila Ţarevici şi Ivan Cămaşă Albă, poveste rusească
Povestită de Matian Negrescu
A fost odată un țar cu numele de Hotei şi avea trei feciori. Pe mezin îl chema Sila Ţarevici. Fraţii lui mai mari s-au rugat de tatăl lor să-i lase să plece în plimbare prin alte ţări, să cunoască lumea şi lumea să-i cunoască pe ei. Ţarul le-a dat câte o corabie şi i-a lăsat să plece. A venit şi Sila Ţarevici la tatăl său şi l-a rugat cu lacrimi în ochi să-l lase şi pe el să plece în lume cu fraţii ăi.
— Sila Ţarevici, fiul meu iubit! Eşti încă necopt şi neobişnuit cu greutăţile drumului. Rămâi mai bine acasă! îi zise țarul.
Dar Sila Ţarevici atât s-a rugat să-l lase şi pe el, încât tatăl nu a mai avut încotro, i-a dat o corabie şi s-a învoit să-l lase să plece cu fratii săi. S-au urcat cei trei țarevici pe corăbiile lor, s-au desprins e ţărm şi au ieşit în largul mării: fratele cel mare în frunte, cel mijlociu după el, iar Sila Ţarevici ultimul.
Cum pluteau ei aşa pe valuri, le-a ieşit în cale un coşciug prins în chingi de fier. Fratii mai mari au trecut pe lângă el, iar Sila Țarevici le-a poruncit matrozilor săi să coboare o barcă şi să aducă pe corabie coşciugul. Zis şi făcut! A doua zi s-a stârnit un vânt năprasnic, a abătut din drum corabia lui Sila Ţarevici, a purtat-o într-un loc necunoscut şi a împotmolit-o la mal.
Ţareviciul a coborât pe ţărm şi a dat poruncă matrozilor să îngroape coşciugul în pământ. Apoi le-a spus să-l aştepte acolo un an, doi, trei, până se va întoarce, iar el a plecat de unul singur.
Reviewuri pentru: Ivan Cămaşă Albă