Mama de Stanisław Ignacy Witkiewicz

Cadrele expresioniste și filmice sugerate de scenografia semnată de cuplul creator Peter Kosir și Nona Ciobanu, completate în mod sugestiv de light design și proiecții video, precum și de inserțiile de muzică obsedantă, contribuie la dezvăluirea universului damnat al unei relații atipice dintre o mamă și fiul ei.

Ne-am întâlnit cu Witkiewicz pe scena unui cabaret noir, unde timpul şi spaţiul sunt distorsionate, după o  logică ce permite un alt fel de a reflecta esenţe profund umane. Mama face încontinuu gheme dintr-o lână atemporală a părului său, cu care împleteşte întreaga lume în care îşi duce existenţa. Păstrează însă, drept fir principal, cordonul ombilical al fiului ei, Leon, care se crede mântuitorul omenirii.  Cu timpul, acest fir devine o coardă care plesneşte tot mai des, a instrumentului  la care mama nu mai ştie să cânte.

Cum şi după ce repere alegem să trăim aşa încât să ne păstrăm umanitatea?

Vizionar, precursor al teatrului absurdului şi personalitate controversată a avangardei europene (dramaturg, romancier, pictor, eseist, fotograf și filozof polonez), Witkiewicz scrie în 1924, MAMA – piesă de prost gust în două acte şi un epilog, o farsă tragică plină de absurd şi umor negru.  În care atrage atenţia că societăţile saturate, automatizate, sunt lipsite de metafizic, iar asta le face vulnerabile și predispuse la derapaje.

Nona Ciobanu

Regia şi adaptarea
Nona Ciobanu
Traducerea
Olga Zaicik
Scenografie, animație video și light design
Peter Košir, Nona Ciobanu
Muzica originală
Electric Brother
Producător delegat
Arti Stancu
Asistent regie, sufleor
Elena Preda
Asistent costume
Ileana Zirra