Doua planuri distincte ce evoluează paralel, dar care se intercondiţionează: unul al tragediei războiului şi altul al dramei psihologice a personajului principal.
„Timpurile pandemice sînt, la Coman și Afrim, nu o cauză, ci un turnesol, un potențator al crizelor personale, generator de gesturi și soluții contextuale – sînt legături mincinoase cărora pandemia le accelerează disoluția..” – Iulia Popovici
Din primele minute ale spectacolului, Hamlet, prințul Danemarcei te poartă prin gesturi bine țintite direct în inima poveștii. Un personaj contemporan, despovărat de aura eroică sau vindicativă, lucid și sensibil.
