Din primele minute ale spectacolului, Hamlet, prințul Danemarcei te poartă prin gesturi bine țintite direct în inima poveștii. Un personaj contemporan, despovărat de aura eroică sau vindicativă, lucid și sensibil.
Într-o lume în care totul e de vânzare, iar bunătatea aparține celor slabi, imperiul familiei Jeleznov este unul dominat de răutate și cinism. Totul stă sub semnul puterii banului și al matriarhatului.
Fascinația conducătorilor cu apucături de dictatori nu o să dispară niciodată, dar spre deosebire de ce vedem în lumea reală, în teatru e loc de mântuire.
„Timpurile pandemice sînt, la Coman și Afrim, nu o cauză, ci un turnesol, un potențator al crizelor personale, generator de gesturi și soluții contextuale – sînt legături mincinoase cărora pandemia le accelerează disoluția..” – Iulia Popovici
Doua planuri distincte ce evoluează paralel, dar care se intercondiţionează: unul al tragediei războiului şi altul al dramei psihologice a personajului principal.
