Ursul şi ţânţarul
poveste nemuritoare
Povestită de Marian Negrescu
Într-o bună zi, în vremuri îndepărtate şi de mult uitate, un urs stătea de vorbă cu un ţânţar. Ursul îl întrebă:
– Ţânţarule, tu care nu faci toată ziua decât să înţepi alte animale şi să le sugi sângele, spune-mi şi mie care-i mai gustos?
– Fără îndoială, sângele de om, îi răspunse ţânţarul.
– Atunci şi carnea de om trebuie să fie cea mai gustoasă, se gândi ursul.
Şi o porni în căutarea omului. Se întâlni cu un băieţaş:
– Tu eşti om? îl întrebă ursul.
– Încă nu, dar în curând voi fi, îi spuse mândru băieţaşul, nebănuind tâlcul întrebării.
– Nu vreau să ştiu nimic din ce va fi; eu am nevoie de un om acum.
Merse ce merse şi dădu de un biet cerşetor.
– Tu eşti un om? îl întrebă ursul.
– Oi fi fost cândva, dar azi am ajuns o zdreanţă, răspunse trist cerşetorul.
– Nu vrea să ştiu ce ai fost, pe mine mă interesează ceea ce eşti, mormăi ursul şi plecă mai departe.
(Vizionați Ploaia de stele și Cine este fericit.)
Reviewuri pentru: Ursul și țânțarul