Mărul de aur
poveste nemuritoare
Povestită de Marian Negrescu
A fost odată o femeie săracă lipită pământului, care avea un fecior. Feciorul a muncit un an la un ţăran înstărit şi s-a întors acasă cu o pereche de vaci. Şi acum mergea cu ele la păşune. Pe când era el cu vacile într-o dimineaţă la păscut, iată că în faţa cocioabei unde trăia el, alături de mama lui, se opri o bătrânică.
– Ştiu prea bine, îi spuse ea femeii sărace, că nici tu şi nici fiul tău nu sunteţi oameni cu stare, dar eu sunt şi mai sărmană decât voi şi dacă ai vrea să-mi dai şi mie un codru de pâine, nu te voi uita niciodată.
Femeia cea săracă nu aşteptă s-o roage încă o dată şi se duse de-ndată în casă, de unde luă o cană cu lapte proaspăt şi un boţ de mămăligă şi i le întinse bătrânei:
– N-am altceva mai bun, că ţi-aş fi dat, dar ceea ce am îţi ofer cu plăcere, îi spuse femeia.
(Vizionați Tichia fermecată și Elefantul și furnica)
Reviewuri pentru: Mărul de aur