E-theatrum
  • Tip:
  • Gen:
  • Durată:
  • Categorie:
  • Medie opinie:
Meniu
Autentificare
Abonează-te!
  • Spectacole
  • Povești
  • Spectacole Copii
  • Hektomeron
  • În curând
  • Tip:
  • Gen:
  • Durată:
  • Categorie:
  • Medie opinie:
  • Spectacole
  • Povești
  • Spectacole Copii
  • Hektomeron
  • În curând

Lună: octombrie 2020

Teatru radiofonic repetitie

De la teatru radiofonic la teatru online

Teatrul Radiofonic era considerat pâna de curând a fi „scena acustică” a întregii țări. Acum el a devenit o scena internaționala ce uneste  milioane de ascultatori din întreaga lume. Se poate spune ca teatrul radiofonic este forma de arta dramatica cu cel mai numeros public, unic în peisajul mass-media cultural și artistic.

O noua forma de arta dramatica ce vine sa întregeasca peisajul artistic, ce a evoluat odata cu tehnologia este teatrul online. Acesta nu substituie teatrul radiofonic sau teatrul de televiziune ci vine ca o alternative a acestora completând o nevoie de cultura si propagare la nivel international a valorilor culturale si artistice ale unui popor.

Teatrul Radiofonic  – scurt istoric

Teatrul radiofonic reprezinta adaptarea unei piese de teatru pentru a fi transmisă la radio. Folosind doar sunetul, fără a avea nicio imagine vizuală, o piesă de teatru radiofonică include doar dialogul, muzica și efectele speciale pentru ca ascultătorul să-și imagineze personajele și povestea si cadrul în care aceasta se desfasoara. Teatrul radiofonic a cunoscut o largă popularitate în anii 1920, care  se va stinge treptat până la sfârsitul anilor 1950, odată cu apariția și dezvoltarea televiziunii.

S-a crezut la acel moment ca, viitorul teatrului radiofonic a apus si teatrul de televiziune îi va lua locul. Din fericire fiecare forma de teatru a avut un public loial  iar teatrul radiofonic a continuat sa existe chiar daca nu a mai atins cotele de audienta din perioada de glorie.

La 18 februarie 1929 a fost transmisă prima piesa de teatru la microfon din România, Ce știa satul… de Ion Valjan, cu Maria Filotti și Romald Bulfinsky de la Teatrul Național din București în rolurile principale.

Eugen Lovinescu aprecia la acea vreme ca aceasta piesa de teatru este „poate cea mai buna comedie într-un act din literatura noastră”

În privinta teatrului la microfon, Radio România era în rând cu Vestul Europei. Radio Paris transmitea primele spectacole de teatru radiofonic în aceeasi perioada, în iarna 1928 – 1929, fapt mentionat de revista “Radio”.

În anul 1932 se transmite primul spectacol de teatru radiofonic pentru copii „Cireșica”, adaptare după Charles Perrault.

Se punea desigur, înca de la început, problema specificului teatrului cu unica dimensiune: repertoriu, adaptare radiofonica a pieselor scrise pentru “teatrul de scândura”, aparitia autorilor care sa scrie special pentru teatrul radiofonic, regizori specializati, actori cu voci radiogenice, dinamica si culoarea vocilor, posibilitatea de a realiza, cu mijloacele vremii, decorul sonor, nu în ultimul rând lipsa unui studio dotat pentru teatrul radiofonic (sursa: tnr.srr.ro)

Pâna la introducerea benzii de magnetofon  ca support în 1948, teatrul radiofonic se difuza în direct. În anii 40-50, unele spectacole se înregistrau pe discuri, în acelasi timp cu transmiterea lor în direct la radio, fapt uzual si pentru alte emisiuni, mai ales cele culturale.

Din pacate, discurile cu teatru radiofonic, din aceasta perioada,  s-au pastrat doar, într-o foarte mica masura în arhive sau la colectionari.

În paralel cu piesele difuzate din studio, se transmiteau în direct spectacole de pe scenele teatrelor.

Era o epoca în care teatrul ajungea în fiecare casa ce avea un aparat de radio, iar soluțiile tehnice se îmbunatațesc considerabil aducand calitatea transmisiunilor  audio live dar si a înregistrarilor într-o noua etapa.

Cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe banda, care se pastreaza în Fonoteca Radioului, dateaza din 1951: Hagi Tudose de Delavrancea, cu Nicolae Baltațeanu în rolul principal, în regia lui Ion Sahighian

Teatru de televiziune

Odata cu apariția televiziunii si dezvoltarea acesteia teatrul cunoaste si el o noua etapa – teatrul de televiziune. Televiziunea Româna va deține rolul cheie fiind singurul post TV ce emitea pe teritoriul țarii.

Teatrul TV va  aduce în scena foarte multe spectacole facând actul artistic  mult mai accesibil tuturor. Astfel multi actori vor cunoaste faima si recunoasterea nationala, acesta forma de arta dramatica fiind totodata o rampa pentru tinerii actori sa se afirme si sa faca pasul de la scena teatrului la film.

Filmate în studiourile TVR şi adaptate la scenariu de televiziune, teatrul tv va da posibilitatea publicului sa se bucure de ecranizările unor texte clasice, cât şi contemporane, inspirate de marele opera dramaturgice atât românesti cât si universale.

În 1968, la prima ediţiei a Festivalului Internaţional de Teatru de Televiziune de la Sofia, TVR primea Diploma de onoare pentru „Surorile Boga” o adaptare pentru televiziune dupa piesa lui Horia Lovinescu. La următoarea ediţie TVR aobţinut  Premiul şi Trofeul pentru cea mai bună scenografie a unui spectacol TV (Vasile Rotaru – piesa „Discurs pentru o floare” de Paul Everac )

Elocvent este pentru teatrul de televiziune un interviu cu actorul Marcel Iureș, despre cum ar putea fi definita aceasta forma de arta dramatica.

Teatrul online

Bazându-se pe arhivele audio si video ale teatrului radiofonic si ale teatrului tv debutul în online a fost facut destul de timid, cu înregistrari vechi ale unor spectacole radiofonice publicate online la sfârsitul anilor 90.

Odata cu explozia platformelor de streaming precum Youtube , distribuirea online a acestor spectacole de teatru a cunoscut o amploare fara precedent.

Din pacate controlul deficitar al drepurilor de autori si drepturilor de difuzare  a acestor spectacole în mediul online, dar si lipsa unei legislatii moderne a lasat loc distribuirii publice pe scara larga a multor spectacole de catre persoane sau entitați ce nu aveau drepturi asupra acestor producții. Astfel creatorii acestor adevarate opera de arta dramatica au fost privati de drepturile de autor asupra muncii lor.

Tot mai multe spectacole de teatru radiofonic sunt acum disponibile pe platform de streaming audio-video din pacate pentru artisti si din fericire pentru publicul larg, gratuit .

În ceea ce priveste transmisiunile online live ale unor spectacole de teatru nu exista în prezent o data certa când acestea au inceput, cel puțin pentru spectacolele românesti.

E-theatrum.com – platforma online pentru teatru de calitate

E-theatrum a dus mai departe modalitațile de promovare pentru teatrul românesc punând la dispoziție peste 200 de spectacole originale, cu drepturi de autor ale unor cunoscute instituții de teatru din România.

Lansata în 2019 platforma e-theatrum îsi propune sa duca mai departe traditia teatrului românesc facicilitand accesul  la sute de spectacole de teatru atât pentru iubitorii maturi de teatru cât mai ales pentru copii. Un loc aparte al audienței acestor spectacole îl au românii din diaspora.

Institutii de teatru precum Teatru Vasilache din Botosani, Teatrul de Arta Deva, Teatrul Elvira Godeanu, Teatrul Ateneu Iasi au ințeles demersul artistic al proiectului si au venit cu productii dramatice proprii pentru a fi accesibile publicului intr-un format de calitate.

Odata cu izbucnirea pandemiei de CORONAVIRUS in martie 2020 teatrul online a cunoscut o dezvoltare fara precedent dat fiind condițiile de izolare impuse de criza sanitara. Astfel Teatre mari, pentru a-si mentine activitatea si a pastra contactul cu publicul  au folosit internetul pentru a transmite spectacole online, live sau înregistrate.

Totodata e-theatrum îsi propune educarea unui public tânar prin oferta de spectacole de teatru pentru copii atât spectacole cu actori cât si spectacole de teatru de papusi. De la basmele Fratilor Grimm la povestile lui Ion Creanga spectacolele ofera celor mici o o poarta moderna spre fascinanta lume a povestilor.

Proiectul E-theatrum.com sustine prin abonamentele online producțiile originale si totodata asigura actorilor veniturile cuvenite din drepturile de autor ce vin din munca lor ca artisti.

Foto: arhiva.rador.ro

Fratii Grimm

Fraţii Grimm – două mari personalități și lumea lor de poveste.

Fraţii Grimm – Scurta Biografie

Fraţii Jakob şi Wilhelm Grimm  s-au născut în orașul Hanau situat în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii,din care din  pacate au supravietuit doar sase. Jacob și Wilhelm Grimm erau cei mai în vârstă dintr-o familie de cinci frați și o soră. Tatăl lor, Philipp Wilhelm, avocat, era funcționar în Hanau și mai târziu justițiar în Steinau, un alt oraș mic din Hessa, unde tatăl și bunicul său fuseseră miniștri ai Bisericii Reformate Calviniste.

Cei doi frați și-au petrecut anii copilăriei în orașele germane Hanau și mai apoi Steinau. Când aceștia aveau 10 respectiv 11 ani, adica în 1796, tatal lor moare, lasându-i într-o situație financiara precara, ce îi va afecta pe ei și familia mulți ani ce vor urma.

Va urma apoi moartea mamei în 1808 când cei doi aveau 23 respectiv 22 de ani lasând astfel pe umerii celor doi tineri responsabilitatea creșterii celorlalți frați și a surorii lor.

Iacob, un tip savant, era mic și suplu, cu trăsături tăiate ascuțit, în timp ce Wilhelm era mai înalt, avea o față mai moale și era sociabil și pasionat de arte.

După ce au urmat liceul din Kassel, frații  Grimm au călcat pe urmele tatălui lor și au studiat dreptul la Universitatea din Marburg (1802–06) cu intenția de a intra în serviciul public.

La Universitate în  Marburg au intrat sub influența lui Clemens Brentano, care a trezit în ei pasiunea pentru poezia populară si folclor, dar și a lui Friedrich Karl von Savigny, cofondator al școlii istorice de jurisprudență, care le-a predat o metodă de investigație antică care a constituit baza reală a întregii lor opere ulterioare.

Din cauza sănătății sale precare , Wilhelm a rămas fără un loc de muncă regulat până în 1814. După intrarea francezilor în   Hesse  in 1806, Jacob a devenit bibliotecar privat al regelui Jérôme din Westfalia în 1808 și un an mai târziu auditor al Conseil d’État, dar a revenit la serviciul Hessian în 1813 după infrângerea lui Napoleon.

În calitate de secretar al legației, a plecat de două ori la Paris (1814–15), pentru a recupera cărți și picturi prețioase luate de francezi din Hesse și Prusia.

Între timp, Wilhelm devenise secretar la biblioteca electorală din Kassel (1814), iar Jacob i s-a alăturat în 1816.

În acel moment frații renunțaseră definitiv la gândurile unei cariere juridice în favoarea cercetării pur literare. În anii care au urmat, ei au trăit frugal și au lucrat constant, punând bazele operei ce  avea sa devina mostenirea lor culturala.

Fraţii Grimm  – Activitatea si Opera

Incă de  la început,  Fratii Grimm au căutat să includă materiale de dincolo de propriile frontiere geografice – din tradițiile literare din Scandinavia, Spania, Olanda, Irlanda, Scoția, Anglia, Serbia și Finlanda.

Încurajați de  prietenul lor Arnim, ei și-au publicat poveștile culese sub numele de „Kinder- und Hausmärchen” – Basme pentru copii si familie , sugerând în titlu că poveștile erau destinate atât adulților, cât și copiilor.

Fratii Grim -Basme - prima editie

Spre deosebire de fantezia extravagantă a basmelor poetice ale școlii romantice, cele  aproape 200 de povești ale acestei colecții (incluzând, printre cele mai cunoscute, „Albă ca Zăpada”, „Scufița Roșie”, „Frumoasa Adormită” și „Rumpelstiltskin”) având ca scop transmiterea spiritului, imaginației și credințelor oamenilor de-a lungul secolelor – către o reproducere autentică a cuvintelor și a modurilor in care acestea era povestite.

Alături de aceste basme au venit si altele precum Hansel si Gretel , Gască de Aur sau Cenușăreasa completând astfel minunata opera a celor doi Frați Grimm.

Majoritatea poveștilor au fost preluate din surse orale, deși câteva au fost din surse tipărite. Marele merit al lui Wilhelm Grimm este acela că a dat basmelor o formă lizibilă fără a le schimba caracterul folcloric. Rezultatele au fost triple: colecția sa bucurat de o distribuție largă în Germania și, în cele din urmă, în toate părțile globului; a devenit și rămâne un model pentru culegerea de basme peste tot în lume; iar notele Grimms la povești, împreună cu alte investigații, au constituit baza științei narațiunii populare și chiar a folclorului.

În ciuda accentului pus pe tradițiile orale din satele germane, poveștile erau de fapt o combinație de basme orale și tipărite anterior, precum și informații împărtășite de prieteni, membri ai familiei și cunoscuți, cu influențe non-germane. De exemplu, scriitorul francez Charles Perrault scrisese mai devreme o versiune a Frumoasei adormite, cunoscută sub numele de Briar Rose în colecția Fraților Grimm.

Până în prezent, poveștile Fratilor Grimm rămân cea mai timpurie colecție „științifică” de basme.

Inițial, Basmele Fratilor Grimm nu erau destinate copiilor. Poveștile includeau în mod obișnuit scene de sex, violență, incest și numeroase note sumbre sau grotesti sau chiar macabre.

Mai mult decat atât,  basmele nici măcar nu aveau ilustrații. Destinate inițial adulților, edițiile timpurii ale povestilor Fraților Grimm conțineau elemente desebit de violente si macabre chiar.

În versiunea sa originală, de exemplu, Rapunzel rămâne însărcinată cu un prinț după o aventură întâmplătoare. În Cenușăreasa, surorile vitrege și-au tăiat degetele de la picioare și calcâiele în încercarea de a se potrivi pantofului adus de prinț.

Acest gen de scene (și multe altele) au fost în cele din urmă revizuite odată ce poveștile au devenit populare în rândul copiilor dând nastere astfel minunantei lumi de basm pe care toti copii o cunosc acum.

E-theatrum va ofera povesti audio si spectacole de teatru din universul basmelor Fratilor Grimm :

Alba ca Zapada

Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei…

Scufița Roșie

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie. Într-o zi, maică-sa îi zise…

Frumoasa din padurea adormita.

A fost odată, în vremurile de demult, a fost un împărat şi-o împărăteasă, şi cum nu se îndurase soarta să le hărăzească un urmaş, nu trecea zi în care să nu se tânguie amândoi: „Cât de goală ne e casa şi ce fericiţi am fi de-am avea şi noi un copil!” Dar coconul cel mult dorit se lăsa aşteptat de multă vreme… Şi iată că-ntr-un sfârşit, pe când împărăteasa se scălda în apa unui râu, o broască sări din unde pe prundişul malului şi-i grăi astfel…

Hansel si Gretel

A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. Şi pe băieţel îl chema Hansel, iar pe fetiţă Gretel. De sărmani ce erau, nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. Şi-ntr-o bună zi, întâmplându-se să se abată asupra ţării o mare scumpete, nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică.

 Muzicanții din Bremen

A fost odată un om şi omul ăsta avea un măgar, care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. De aceea, stăpânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. Măgarul pricepu însă că nu-l aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai adaste, îşi luă tălpăşiţa spre oraşul Bremen…

 Croitorasul Cel Viteaz

Într-o zi, pe când croitoraşul cosea de zor lângă fereastră, pe stradă trecea o ţărancă, iar aceasta striga în gura mare: Dulceţuri de vânzare! Dulceţuri de vânzare!. Auzind-o, eroul nostru a decis să cumpere câte ceva din bunătăţile scoase la vânzare de către femeie. După aceea, croitoraşul a uns o felie de pâine cu dulceaţă, apoi a lăsat-o pe masă, gândindu-se că o va savura imediat după ce-şi va termina treaba.

Prietesugul dintre soarece si pisica

O pisica a facut cunoștiință odată cu un șoarece, și i-a vorbit atât de mult despre marea iubire și prietenie pe care o simțea fața de el, încât, până la urmă, soarecele a încuviințat să trăiască și să-și țină gospodăria împreuna. “Trebuie să ne facem provizii pentru iarna, sau vom muri de foame,” a zis pisica, “iar tu, mic șoarece, nu poți să te aventurezi oriunde, căci poți fi lesne prins într-o capcană odata și-odata.”

Ascultă povestea în lectura lui Victor Rebengiuc AICI

 

Bibliografie

wikipedia.org

britannica.com

biography.com

notablebiographies.com