VECINA DE ALĂTURI
de Pierre Chesnot

Cele două personaje intră în scenă spectaculos, cu câte un gest extrem – ea, gata să se sinucidă, el, inundat de apă care curge de la baia ei. Nu se cunosc, nu au nimic în comun, îi desparte un zid. Domnul Chesnot atacă în forţă. Pe temperamentul frenetic al Sophiei care ia iniţiativa, încep să se distingă liniile care îi vor duce „de alături”, împreună. (…) Altfel spus, drumul de la aparenţa care contrariază la fondul care naşte afecţiune. Şi biruie, cu un bobârnac generos, singurătatea impusă de prejudecăţi, convenţii, ratări, dând glas clopoţelului care spune că fericirea e posibilă oricând şi drumul ei e încununat de dragoste