E-theatrum
  • Tip:
  • Gen:
  • Durată:
  • Categorie:
  • Medie opinie:
Meniu
Autentificare
Abonează-te!
  • Spectacole
  • Povești
  • Spectacole Copii
  • Hektomeron
  • În curând
  • Tip:
  • Gen:
  • Durată:
  • Categorie:
  • Medie opinie:
  • Spectacole
  • Povești
  • Spectacole Copii
  • Hektomeron
  • În curând

media

cornisteanu, teatru, teatru online, e-theatrum

Regizorul Mircea Cornişteanu, de la strung la marile scene ale teatrului

Regizorul Mircea Cornişteanu, de la strung la marile scene ale teatrului

Teatrul la microfon mi-a deschis urechile
Vinovat de prezenţa mea în rândul oamenilor de teatru este radioul. Eu sunt un om care a apucat să-i asculte pe marii actori ai teatrului românesc, care în anii ’50, ’60, ’70 produceau spectacole de teatru la microfon. Am deschis urechile, ca să zic aşa, la o vârstă de început a vieţii, aveam cred 7-8 ani, 10 ani şi până la 20 de ceva am tot ascultat teatru la microfon. În anii cei mai fragezi ascultam piesele ca pe nişte poveşti. După aceea am început să găsesc şi altceva, alte înţelesuri din piesele de teatru şi a început să-mi placă din ce în ce mai tare.

teatru-radiofonic

Înainte să termin liceul, vroiam să mă fac actor, dar dicţiunea mea nu este ideală pentru o carieră de actor, şi mi-a atras atenţia asupra acestui lucru regretatul regizor Mihai Dimiu care mi-a fost apoi şi profesor în primul an de regie de teatru. Prin anul 1960 se organizau cursuri de pregătire la IATC – aşa se numea academia de teatru de atunci – eu eram elev la Liceul Caragiale din Bucureşti, şi mi-a spus că n-am şanse să ajung la actorie cu dicţia mea şi să mă gndesc că, dacă-mi place aşa mult teatrul, dacă n-aş vrea să mă fac regizor. Atunci am aflat eu că există profesia asta care are o oarecare importanţă în teatru- ascultam la radio în caseta tehnică a spectacolului că se spunea: regia artistică, cutare, mergeam şi la spectacole de teatru şi vedeam că regia e a cutăruia, dar în acea vreme, în anii ’50, începutul anilor ‘60, regizorul n-avea nici pe departe faima şi importanţa pe care le are în momentul de faţă în spectacolul teatral. Am fost uşor dezamăgit că nu puteam să fiu actor, dar sunt şi suficient de leneş să nu fac ce făcea Diogene pe vremuri, să merg la malul mării cu pietre în gură şi să astup prin elocinţa mea zgomotele mării. Poate aşi fi putut să-mi corectez dicţia, în orice caz, nu m-am ocupat de asta. Când am terminat liceul, am vrut să dau la institutul de teatru, dar nu se dădea examen, în 1961. Am dat examen la istoria şi teoria artei la Institutul de Artă Plastică, din fericire n-am intrat în primul an, că dacă intram acolo făceam cine ştie ce carieră de critic de artă şi nu de artist al teatrului. Nu regret deloc, chiar îmi pare bine, pentru că asta e ce-mi place, nu cred că mi-ar fi plăcut mai mult aia. N-am intrat, am lucrat un an într-o fabrică, am fost strungar, adică m-am calificat acolo strungar-caruselist, şi în anul următor am dat examen la filologie, pentru că tot nu se dădea examen la regie. Abia când treceam eu prin anul III la filologie s-a dat examen la regie, dar n-am vrut să arunc cei doi ani de filologie pe care i-am făcut, mai ales că nu ştiam sigur dacă intru. Am terminat facultatea de filologie în 1967. Nu aveam actele necesare să mă înscriu la examen în ’67 pentru că actele erau la filologie până când primeam repartiţia, iar repartiţia era după perioada de înscrieri. În ’68 nu se dădea examen, în ’69 abia s-a putut da examen, am dat şi am intrat. Până în ’73 am făcut facultatea de regie de teatru la clasa lui Radu Penciulescu. Cei doi ani, între ’67 şi ’69, am fost professor de română şi de istorie la o şcoală de la ţară, în Bărăgan, în Ialomiţa. Mi-au folosit enorm cunoştinţele din domeniul muncitoresc, de la Uzina 23 August din Bucureşti, unde am fost un an, şi de la şcoala de la ţară. Din 1973 am fost repartizat la Teatrul Naţional din Craiova, unde am rămas ca regizor până în 1990. Atunci m-am mutat la Bucureşti, la Teatrul Nottara, dar din cauza unor bube la dosar nu m-au putut angaja – îmi umbla gura, eram urmărit de Securitate pentru atitudini neconforme cu politica Partidului din vremea aia, toate astea le-am văzut ulterior în dosarele de Securitate pe care le-am studiat la CNSAS. Până la urmă nu conta unde eşti angajat. Eram invitat şi am lucrat în zeci de teatre şi din ţară, şi din străinătate. Că aveam funcţia de bază la Craiova, sau la Bucureşti sau la mama dracului, nu conta. Până în 2000 am fost regizor la Teatrul Nottara, şi din 1996 până în 2000 am fost şi directorul Teatrului Sică Alexandrescu din Braşov. Din 2000 până în present sunt directorul Teatrului Naţional din Craiova.

Primul spectacol regizat de mine a fost început de o regizoare celebră
Primul meu spectacol, chiar după repartiţia mea la Teatrul Naţional din Craiova – era director Amza Pellea, tocmai se inaugurase în 1973 noua clădire a teatrului – primul spectacol pe care l-am făcut pe o scenă profesionistă, nu în facultate, a fost la Botoşani. Am fost invitat de directorul de atunci al Teatrului din Botoşani să fac spectacolul Vlaicu Vodă, pe care îl începuse Marieta Sadova, care era o regizoare celebră pe vremea aia, dar s-a certat cu conducerea, cu actorii. Eu ca începător am fost arhi-fericit, dar decorul era făcut, banii pe décor erau cheltuiţi, iar eu am rămas să fac spectacolul în decorul pe care îl gândiseră Marieta Sadova şi colaboratorii ei. Eu am schimbat cât am putut şi după cum m-am gândit eu că trebuie făcută piesa asta. A ieşit un spectacol onest, dar a fost o preluare a unui spectacol început de altcineva. În orice caz, spectacolul rămâne semnat de mine şi rămâne în istoria mea personal ca primul meu spectacol făcut pe o scenă profesionistă.

Amza Pellea: „Fă, băi puştiule, piesa asta!” Ca debutant, pe lângă talent, ai nevoie de noroc
Despre tânăra generaţie de regizori, eu nu ştiu cu ce vine ea nou. Fiecare din generaţiile care se succed aduce câte ceva, în primul rând vine cu tinereţea, care este un dar de la Dumnezeu pe care îl ai o vreme. Nu ştiu cum trebuie folosită tinereţea. Unul mai deştept decât mine spunea că bătrânii, nemaiputând da pilde rele, dau exemple bune. Să te inspiri după modelul cutare este o chestiune care funcţionează mai mult theoretic. Sigur că tinerii au de multe ori modele, am avut şi eu, dar până la urmă, fiecare are nevoie, pe lângă talentul în absenţa căruia n-are nici un rost să discutăm, are nevoie de multe, multe altele, mai importante decât exemplele. Trebuie noroc, depinde unde nimereşti la începutul carierei. Eu am avut un noroc extraordinar că am nimerit la Craiova, care era un teatru important, cu actori mari, cu o tradiţie foarte serioasă, unde lucraseră mari regizori, unde fuseseră foarte mari actori şi un teatru care făcea spectacole de un nivel artstic bun. Am avut şi marea şansă că datorită directorului teatrului (pentru un an, dar a fost suficient), primul spectacol care mi-a fost încredinţat la Craiova a fost O scrisoare pierdută.

Amza-Pellea-4824c1e

N-o să-l uit niciodată pe Amza pentru că a avut curajul să încredinţeze unui nimeni cum eram eu, care nu făcusem decât spectacolul ăla la Botoşani, spectacolul şi mi-a spus “fă, băi puştiule, piesa asta!” N-o să-l uit niciodată pentru că a influenţat hotărâtor cariera mea. Şi apetenţa mea pentru Caragiale, dar şi faptul că mi-a ieşit bine acel prin spectacol, cu o piesă grea de tot cum este Scrisoarea pierdută, cu o ascendenţă colosală, cu zeci de spectacole memorabile în istoria teatrală anterioară spectacolului meu, au reuşit să spună ceva despre lumea lui Caragiale altfel decât se spusese până atunci. Am folosit unii din marii actori ca să joace în acest spectacol, dar, de la un moment dat, au fost alături de mine, şi asta a făcut ca spectacolul să aibă success. În felul asta am căpătat o doză de încredere a lor, fără de care nu se poate face nimic. Am învăţat alături de ei şi au învăţat, unii care erau tineri în vremea aia, alături de mine, iar astăzi sunt marii actori ai Craiovei. Am crescut împreună şi am ajuns în momentul de faţă.

Majoritatea celor care fac artă este sortită mediocrităţii
Ce trebuie să înveţe tânăra generaţie din experienţa mea? Habar n-am. Dar ar trebui să meargă cu îndârjire, dacă au vreun ţel, spre împlinirea lui. Ar trebui să înţeleagă că a practica această meserie în teatrul, pe lângă gloria pe care eventual ţi-o poate da, este un lucru foarte greu, cu multe renunţări. Deşit toţi au bastonul de mareşal în raniţă, foarte puţini reuşesc să-l scoată de acolo şi să-l arate lumii ca baston de mareşal, ci ca toiag pe care să te sprijini. Ar trebui să fie pregătiţi să piardă, să fie conştienţi că a pierde e în datele problemei, şi că pierderea în meseriile artistice este mult mai dureroasă decât în meseriile obişnuite. Prin pierdere înţeleg să fii mediocru. Poţi să fii u medic sau un inginer mediocru – rămâi tot “domnul inginer” sau “domnul doctor”, nu prea ştie lumea că eşti cum eşti. Dar fiind în văzul lumii, dacă eşti un artist mediocru, şi portarul teatrului te salută altfel. Ca şi în sport, campionii sunt cei care iau totul. Majoritatea celor care fac artă este sortită mediocrităţii, că este în firea lucrurilor. Dacă n-ar exista mediocrităţile, n-ar mai exista vârfurile, dar sentimental ratării este mult mai dureros la cei care fac artă decât la cei care fac altfel de meserii.

Tinerii sunt obligaţi să facă spectacole creative
Una este când un teatru profesionist, care are toate condiţiile din lume spune “ia să mai ieşim noi de pe scena asta minunată şi să jucăm o dată sau de câteva ori în gară”! Noi o facem pentru că avem oricând posibilitatea să ne întoarcem la condiţiile şi spaţiile ideale pentru teatru. E alta situaţia celor care nu sunt angajaţi în teatre şi care sunt obligaţi, dar nu numai în România, să găsească alternative, pentru că nu pot avea condiţiile profesioniste din teatru. Din fericire, au apărut şi apar în continuare tot felul de teatre private. În Bucureşti s-au înmulţit şi e foarte bine că s-a făcut asta pentru că s-au înmulţit ocaziile ca tinerii care năzuiesc spre teatru pot s-o facă altfel decât în teatrul instituţionalizat. Ei sunt obligaţi să facă spectacole mai creative. Dacă vrei să joci Hamlet într-un apartament, trebuie să faci în aşa fel încât cei câţiva spectator care văd Hamletul tău, fără un minim de dotări tehnice, să fie atenţi trei ore, sau două ore, la ce faci tu, şi să te aprecieze. Dacă nu ai success cu Hamletul făcut într-o cameră, atunci eşti singurul vinovat. De multe ori, însă, cei care fac spectacole cu piese importante în spaţii neconvenţionale dau dovadă de creativitate şi, în felul acesta, îşi legitimează talentul şi au şansa să fie cooptaţi, şi se întâmplă destul de des. La marile festivaluri de teatru, la Avignon, la Edinburgh sau la alte festivaluri, există secţiunile de Off. În afară de selecţia principală, care aduce mari spectacole, există secţiunea celor care vin pe banii lor, îşi închiriază săli, trotuare, joacă pentru doi-trei spectatori şi sunt fericiţi atunci când intră un jurnalist, un critic de teatru sau un om de teatru, un director de teatru, un regizor în căutare de tineri sau de oameni talentaţi, sunt fericiţi că vin să-I vadă şi au şansa de a urca pe treptele profesiei. La noi, tinerii aleg să joace în spaţii neconvenţionale sau teatre private şi din alte motive. Unii au mai multă energie şi talent decât pot consuma în teatrul propriu. Sunt mulţi actori angajaţi în teatre care joacă în nenumărate alte producţii care nu sunt ale teatrului. Marius Manole, de exemplu, actor de frunte al Teatrului Naţional din Bucureşti, joacă în nenumărate producţii, altele decât cele ale Teatrului Naţional. Fără îndoială că sunt şi raţiuni financiare, iar un actor-vedetă cum este Marius Manole aduce public în teatrele neconvenţionale şi câştigă şi el bani în plus faţă de salariile mizerabile care sunt în teatru.

Internetul e o şansă de a te apropia de orice, inclusiv de teatru
E foarte posibil ca, aşa cum eu m-am îndrăgostit de teatru ascultându-l la radio, acum cineva să se îndrăgostească de teatru urmărindu-l pe Internet. Condiţia este ca fie el să aibă de la Dumezeu darul de a aprecia just ceea ce vede, fie să aibă pe cineva care să-l îndrume ce anume să vadă, sau mai precis ce anume să aprecieze cum trebuie. Televiziunile sunt pline de orori. Teatrul TV are şi producţii bune şi producţii proaste, cum şi teatrele au şi producţii bune şi producţii proaste. Fără îndoială că Internetul este o şansă pentru foarte multă lume. E o şansă de a te apropia de orice, inclusiv de teatru. O platformă ca e-Theatrum.com nu numai că este necesară, esti şi ca o contrapondere a ororilor care se dau la televiziunile de divertisment. Apariţia unei astfel de platforme, care să prezinte spectacole de calitate, merită salutată. Nu pot decât să felicit iniţiativa, iar de acum trebuie facută selecţia a ceea ce apare acolo, pentru că problema nu este textul, ci cum a ieşit spectacolul. Macbeth e o piesă grozavă, dar dacă fac un spectacol idiot şi piesa pare tâmpită! Este nevoie să fie acoperite cât mai multe gusturi şi dorinţele a cât mai multor categorii de public, iar din fericire există marfă de calitate pentru toată lumea. Doresc ca să ia acest exemplu şi alţi întreprinzători, să apară platforme concurente, şi asta numai spre binele tuturor spectatorilor. Ar trebui să fiu reticent în a vă ura succes, pentru că s-ar putea să ne furaţi spectatorii, deşi cred că publicul va vrea să vadă actorii de aproape, după ce-i vor vedea online!

epoca-teatru-iasi, teatru, teatru online, e-theatrum

“Vasile Alecsandri” din Iaşi, primul teatru naţional din România

“Vasile Alecsandri” din Iaşi, primul teatru naţional din România

 

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi este cel mai vechi Teatru Naţional din România.

Primul specatcol în limba română s-a jucat în decembrie 1816, în 1837 funcţiona deja sub titulatura de Teatru Naţional, lucru confirmat de afişele spectacolelor, iar curând, spectacolele vor fi organizate pe stagiuni. Administrarea teatrelor românesc şi francez împreună a fost preluată în 1940 de Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi în 1940, anul oficial în care a fost fondat Teatrul Naţional din Iaşi, care a funcţionat în clădirea Teatrului cel Mare de la Copou. În februarie 1888, clădirea este distrusă de un incendiu. Abia în 1896 s-a reuşit construirea unei noi clădiri pentru teatru, pe locul vechii primării. Clădirea teatrului este cea mai veche de acest gen din ţară şi este considerată şi astăzi cea mai frumoasă. Inaugurarea teatrului a mai atras cu sine o premieră: uzina electrică de alături marchează pornirea iluminatului public în Iaşi.

La 140 de ani de la primul spectacol în limba română, în 1956, Teatrul din Iaşi primeşte numele marelui om de litere Vasile Alecsandri.

Nu doar clădirea este emblematică la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi. Cortina pictată în 1896 de un meşter vienez, înfăţişează ân zona centrală o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române. Cortina de fier este, de asemenea, un reper important. Este pictată cu motive ornamentale simetrice şi desparte etanş scena de restul sălii. Plafonul este pictat de acelaşi autor ca în cazul cortinei de fier, Al. Goltz, şi înfăţişează alegorii edenice cu îngeri şi nimfe, încadrate în stucatură rococo. Candelabrul din cristal a fosta dus de la Veneţia.

Teatrul Ieşean a fost „populat” de la bun început de elite şi a atras mari personalităţi care s-au implicat în activitatea sa: A.D.Xenopol, Otilia Cazimir, Garabet Ibrăileanu. Şi numele lui Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Ioanel Teodoreanu, iorgu Iordan, George Topârceanu, Andrei Olteanu şi N.I.Popa sunt legate de această instituţie.

Sala-Mare-Teatru-National-Iasi

 

SPECTACOLE

Gabriel, de Dumitru Georgescu, regia Beatrice Volbea; Onorabili în direct, de Nicolae Volovăţ, regia Sorin Militaru; Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte, scenariul şi regia Petru Ciubotaru; Damen Tango, de Valentina Aslanova; Hamletmachine, de Heiner Müller, regia Giorgos Zamboulakis; Iarna, de Evgheni Grişkoveţ; Variaţiuni enigmatice, de Eric Emmanuel Schmitt; Visul unei nopţi de vară, de William Shakespeare, regia Radu Afrim; Aici, la porţile beznei, după Hecuba şi alte tragedii de Euripide, scenariul dramatic şi regia Mihai Măniuţiu, Uriaşii munţilor, de Luigi Pirandello, Iaşii în carnaval, de Vasile Alecsandri; Trei surori, de A. P. Cehov; Rinocerii, de Eugène Ionesco; O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale, regia Alexandru Dabija; Negustorul de timp, de Matei Visniec; Mizantropul, de Molière; Pălăria florentină, de Eugene Marin Labiche, regia Silviu Purcărete.

 

DIRECTORI

Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Matei Millo, Nicolae Şuţu, Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Ioanel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Topârceanu, Andrei Olteanu, N.I.Popa, Mihail Galino, Mihai Codreanu, Cristian Hadji-Culea.

 

ACTORI

Fanny Tardini , Aurel Ghitescu, Anny si Bruno Braeschi, George Popovici, Nicolae Suba, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Stefan Dancinescu, Costache Cadeschi, Costache Sava, Eliza Nicolau, Virginica Balanescu, Miluta Gheorghiu, Ion Lascar, Carmen Barbu , Andreea Boboc, Anne Marie Chertic, Antonela Cornici, Brânduşa Acibăniţei, Călin Chirilă, Catinca Tudose, Constantin Avădanei, Constantin Puşcaşu, Cosmin Maxim, Daniel Busuioc, Diana Ignat Chirilă, Doina Deleanu, Doru Aftanasiu, Dumitru Năstruşnicu, Emil Coşeru, Gelu Zaharia, Georgeta Burdujan, Haruna Condurache, Horia Veriveş, Ion Sapdaru, Ionuţ Cornilă, Irina Răduţu Codreanu, Livia Iorga, Mihaela Arsenescu Werner, Monica Bordeianu, Oana Sandu, Petronela Grigorescu, Petru Ciubotaru, Puşa Darie, Radu Ghilaş, Radu Homiceanu, Tatiana Ionesi, Teodor Corban.

REGIZORI

Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu, Ioana Popescu Boieru, Ovidiu Lazăr.

 

SCENOGRAFI

Theodor Kiriacoff, Rodica Arghir.

 

CASA DE BILETE

Str. Stefan cel Mare nr. 4, lângă BCR

Marţi-sâmbătă: 10.00-17.00

tel: 0232-255999

 

ADRESA

Str. Agatha Bârsescu nr. 18, cod 700074, Iaşi, ROMÂNIA

E-mail:  tniasi@yahoo.com

 

 

TEATRU GODOT, teatru online, teatru

Godot – teatru concept și independent!

Godot – teatru concept și independent!

Pe Blănari, acolo, în Centrul Vechi, singurul spațiu care putea să raspundă cu adevărat minunățiilor teatrului a fost folosit ca atare. Începând cu anul 2010, pe scena de la Godot s-au perindat sute de actori, unii extrem de cunoscuți, alții tineri, studenți sau amatori.

Întotdeauna, la Godot s-a jucat cu sălile pline, s-a consumat cultură în toate combinațiile posibile, s-a jucat teatru, unul de calitate, asumat.

Viitorul teatrului independent în România este unul care încă se negociază. Generațiile de actori își caută locul în grădina cu turnuri de fildeș și privesc viitorul cu teamă. Felicitări sincere celor care reușesc să ființeze asemenea spații, felicitări celor care merg la teatru, celor care au încredere în tinerii actori, în talentul lor.

TEATRU GODOT, teatru online, teatru

SPECTACOLE

”Cineva ca tine” de Cristina Florea

”Shot sau Comedia relațiilor” după autori americani contemporani

”7 Blesteme… cerute, făcute și legate”

“Te iubesc! Te iubesc?” după Dumitru Solomon

“Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de E. Albee

regia Mariana Camarasan si Alexandra Penciuc, cu Florina Gleznea, Ionut Grama, Sinziana Nicola, Emila Mandanac

“Marea iubire a lui Sebastian”

”Fă-mi loc!” de Anthony Michineau

”O piesă deșănțată” de Lia Bugnar, cu: Marius Manole, Ilinca Manolache, Radu Iacoban, Lia Bugnar, Andrei Alexandru Huţuleac

“Moș Crăciun e o jigodie”

”Două liniuțe” de Lia Bugnar

“Carpathian Garden” de Radu Iacoban

”7 dintr-o lovitură” de Lia Bugnar

”Zic Zac” de Andrea Gavriliu, rezemată de Ștefan Lupu

”Mă mut la mama” de Andreas Petrescu, regia Gelu Colceag, cu Adriana Trandafir, Andreas Petrescu si Gabriel Fatu

“Noi 4” de Lia Bugnar

”Ieri, Azi, Mâine și Oricând” după Scott Organ

“FREAK SHOW” de Florin Piersic Jr.

“Moș Crăciun e o jigodie”

“Flori, filme, fete sau băieți” de Mimi Brănescu

“Bullets over Lipscani” inspirat de Woody Allen

”Artă” de Yasmina Reza

 

“LSD Theatre SHOW” de Christopher Durang

”Două liniuțe” de Lia Bugnar

”Fă-mi loc!” de Anthony Michineau

”nishte_doamne” de Marian Popescu

“Carpathian Garden” de Radu Iacoban

”Femeile din viața mea” după John Patrick Shanley

”FRAGIL” după Neil LaBute, Regia: George Dogaru, cu: Andreea Grămoșteanu, Radu Iacoban, Mirela Zeța, Marin Grigore

“Del Duma, Vorbește-le despre mine” de Mihaela Drăgan

“Cupluri” după David Lindsay-Abaire

“Dragostea durează trei ani” de Frederic Beigbeder

“Pinalti” dupa Stephen Smith

“Cea mai puternică” de August Strindberg

”One Life Show” de Victor Țăpeanu

“Masculin/Feminin” de Lia Bugnar

“Intoarcerea de acasa” de Stefan Caraman

“Marea iubire a lui Sebastian”

“Dansăm Brahms?”

”NEO” de Sever Bârzan

”Iubirea e un lucru foarte mare” de Ion Băieșu

“Asta-i Tinerețea Noastră” după Kenneth Lonergan

“Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”

”Comedie neagră” după Peter Shaffer

”Omul-Pernă” de Martin McDonagh

“Fericirea e marcă înregistrată” după Frederic Beigbeder

“Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”

“Ce ne spunem când nu ne vorbim” de Chris Simion

”Și fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe

“Feisbuc” de Diana Iarca, Regia: Alexandru Jitea

”Dacika – Lounge Music Night” (TNO ”Viața e frumoasă”)

”Novecento” de Alessandro Baricco

”Cu sau fără clape” (TNO ”Viața e frumoasă”)

“Not History\’s Bones” (TNO ”Viața e frumoasă)

“Un cuplu ciudat” de Neil Simon

Gala Festivalului Național de Teatru Independent 2013

”LIPICIOȘII” de Claudiu Fălămaș și MC Matli

“Talk to the bomb”

“Forma lucrurilor” de Neil LaBute , de Neil LaBute, regia Vlad Zamfirescu

“Nekrotitanium”

“Niște fete” de Neil LaBute , regia Cristi Juncu, cu Catrinel Dumitrescu, Irina Velcescu, Cristina Florea, Andreea Vasile si Vlad Zamfirescu.

“Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph

”Teatrul independent, încotro?”

“La mine sau la tine?” de Sorin Misiriantu

”Femei în mișcare” după Donald Margulies, Regia: Cristi Juncu și Vlad Zamfirescu, cu: Diana Cavallioti, Andreea Vasile

“Hai Iu Iu Nu Hey You You” – Concert remix-uri Maria Tănase

”În centrul atenției” după Neil LaBute

”Shot sau Comedia relațiilor” după autori americani contemporani, direcția scenică: Andreea Bibiri, cu: Andreea Bibiri, Andreea Mateiu, Florina Gleznea, Andrei Mateiu, Rolando Matsangos / Toma Dănilă

”Proof” de David Auburn

”Cabaretul cuvintelor” de Matei Vișniec

“Tom & Jerry” de Rick Cleveland

Zmei Trei – Concert

“Sex Therapy” după Salome de Charles L. Mee

“Bella şi cavalerul fără nume” de Oliver Emanuel, regia Vladimir Anton; cu Lucian Iftime, Ioana Anastasia Anton, Tudor Aaron Istodor

“Vest – Est | Crossoveer performance cu festar”

“Infanta” de Liana Ceterchi

“Norway.today” de Igor Bauersima

”Vrei să mori în locul meu?” de Terrence McNally

“Hamlet. Next Hours” de Laura Ilinca, Marius Mihalache & Irina Sârbu

“O Commedie (cu doi de m)”

”Dumnezeul de a doua zi” de Mimi Brănescu

“Aproape totul din viața mea” de Chris Simion, cu Manuela Hărăbor și Andreas Petrescu

”Ce poți să faci în 10 minute?” după autori americani contemporani

“Iaacovi și Leidental” de Hanoch Levin

”Zic Zac” de Andrea Gavriliu, rezemată de Ștefan Lupu

”Clasa noastră” de Tadeusz Slobodzianek

”Zaruri și cărți” de Sam Henry Kass

PREMIERĂ: ”S-a furat mireasa!” de Radu Popescu

”S-a furat mireasa!” de Radu Popescu

”Soț de vânzare” de Mihail Zadornov, regia Marius Galea, cu Maria Radu, Ana Odagiu / Alexandra Salceanu si Marius Galea

“VEHMED”

”Interviu” de Theo Van Gogh, cu: Dan Bordeianu, Diana Roman

“Cupluri” după David Lindsay-Abaire, regia Vlad Zamfirescu, cu Diana Cavaliotti, Andreea Vasile, Tudor Aaron Istodor, Mihai Conrad Mericoffer/ Dan Radulescu, Irina Velcescu/ Cristina Florea

”7 dintr-o lovitură” de Lia Bugnar – Reprezentație caritabilă pentru susținerea lui Szobi Cseh

”Zaruri și cărți” de Sam Henry Kass

“Bullets over Lipscani” inspirat de Woody Allen, regia Eugen Gyemant, cu Dan Radulescu, Smaranda Caragea si Catalin Babliuc

CASA DE BILETE

Email: contact@godotcafeteatru.ro

L – V 12:00 – 19:00

REZERVĂRI: Tel: 021 31 61 682 / 0736 414 244, L – D 12:00 – 19:00

Email: rezervari@godotcafeteatru.ro, L – V 12:00 – 19:00

Biletele pot fi cumpărate de luni până vineri între orele

12:00 – 19:00

ADRESA

STRADA BLANARI NR.14, BUCURESTI, SECTOR 3