O adaptare a uneia dintre cele mai produse comedii franțuzești de situație din lume, “Boeing, Boeing!”, de Marc Camoletti, aduce în atenția spectatorilor câteva situații plină de umor prin care trec cele șase personaje savuroase.
O poveste în care personajele experimentează câte puțin din toate, de la dramă la poezie, la filozofie: căutări psihologice, vise neîndemplinite, ieșirea din zona de confort, motivația de a trăi, absurditatea condiției umane sau descoperirea sensului vieții.
Un studiu despre căsătorie în ideea de pact, de alianță liber consimțită, între bărbat și femeie, mai mult decât o uniune, nu în sens spiritual ce mai degrabă pragmatic, material. Până la semnătură și DA avem mai întâi cerere și ofertă.
Cu certitudine, „Made in Moldova” nu e o ordinară lucrare „la zi”, cu „mesaj actual”, despre „flagelul corupției”, adresat direct publicului: ”Suntem deja în rahat!”
Costume de epocă, melodii celebre, video mapping și alte elemente scenice vor compune O EMOȚIE, un spectacol plin de energii pozitive care va rămâne în sufletele și în gândurile spectatorilor pentru multă vreme.
Ce au în comun un călugăr, un corporatist, soția sa, o bătrână cu trecut comunist, un agent imobiliar și fiica acesteia, o maseuză (erotică) și un tânăr agent (imobiliar) sub acoperire?
În această radiografie crudă a lumii spitalelor contemporane ale României, șapte personaje exemplare își caută izbăvirea, fericirea, răspunsul la cele mai profunde întrebări.
Cum ar fi să poți vedea într-o singură seară șapte personaje care defilează în fața ta pe o scenă a vieții? Asta se întâmplă în spectacolul MĂTURĂTOR DE PRAF DE STELE.
Spectacolul este o lungă conversație între doi oameni diferiți, doi oameni care fac parte din clase sociale diferite. Doi oameni între care există o permanentă confruntare, o tentativă de omucidere și una de sinucidere, ambele eșuând în grotesc.
Nunta lui Figaro este un exemplu extraordinar, care arată intr-adevăr că opera este teatru; își are orginea din teatru și te inspiră spre numeroase posibilități de expresie artistică.
Nu există educație, există doar exemplu personal” spunea Gheorghe Țițeica. Iar spectacolul nostru aduce cinci asemenea exemple, adresându-se tineretului, dar și celor care le lasă această lume moștenire. Cât de departe se poate ajunge pentru o notă la bacalaureat?
Anonimul veneţian este un spectacol sensibil, profund, emoţionant. Ea şi El îşi trăiesc dragostea dincolo de vreme, într-o Veneţie in care iubirea înseamnă libertatea de a înfrunta zâmbind viaţa şi moartea deopotrivă.
Domnilor jurați, trăgaciul a fost apăsat. Glonțul a ucis. Dar cine a ucis pe cine? Cine a sedus pe cine, cine a mințit pe cine? Un joc de-a păcatul, iubirea și moartea în care toți vinovații sunt inocenți.
Ea este poloneză și studentă la Conservator, el rus sadea care se pregătește să devină enolog. Unul din acele texte de care te ȋndrăgostești la orice vȃrstă
Dialogul dintre cele două femei este, credem, unul desăvârșit, digerabil, îndrăzneț și agreabil, care va satisface gusturile spectatorilor indiferent de vârstă
Spectacolul culminează cu replica „generalului” Revunov-Karaulov: „Ce porcărie! Ce josnicie! Unde-i ușa? Pe unde se poate ieși afară?” și, nu mai puțin semnificativa replică a „nuntașei” Zmeiukina: „Nu-mi ajunge aer! Vreau atmosferă!”
De ce singura formă de teatru acceptată de tineri este stand-up-ul? Răspunsul poate fi acest spectacol sincretic, prin care aducem idei clasice scrise demult de către cel mai mare autor dramatic, W. Shakespeare, în contemporan.
„Steaua fără nume”, un spectacol în care comedia se împletește cu drama, recomandat cu căldură tuturor celor care vor să viseze și să evadeze din cotidian!
O poveste de dragoste într-o lume a bărbaților unde femeia este considerată cel mai frumos obiect. Sentimentele sunt de vânzare, iar dragostea devine o marfă.
„Farmazonul din Hârlău” care, cu toate imperfecțiunile sale, este o piesa originală, bine închegată și poate fi considerată piesa cu care s-a născut Teatrul Național în România.
Păcală, eroul popular iubit de toată lumea pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei prin umorul și istețimea sa ascunsă sub o mască de naivitate și simplitate.
,,Take, Ianke și Cadîr’’ rămâne o operă semnificativă din două perspective: a scrisului lui Victor Ion Popa și a literaturii dramatice românești din perioada interbelică.
În spectacol se evocă forța destinului. Mesajele sunt transmise printr-un joc fin, simțire elevată, voci pătrunzătoare. Se face apel la formulele folclorice, care nu sunt utilizate doar ca element etnografic, ci „puse” să funcționeze organic în fabula spectacolului.
Această filă de istorie, ne trimite cu gândul, la opera fundamentală a lui Goethe, FAUST, datorită temei, ideilor şi frământările sufleteşti, ale personajului principal -OMUL.
