Victor Rebengiuc – o poveste despre o carieră cât o viață
Victor Rebengiuc și colaborarea cu E-theatrum.com
L-am invitat pe maestrul Victor Rebengiuc să se alăture demersului e-theatrum.com, iar colaborarea noastră a făcut ca acest mare actor al teatrului și filmului românesc să lase celor din generațiile următoare câteva povești pentru copii.
Vă invităm așadar să ascultați și să vă lăsați copiii încântați de ”povestitorul” Victor Rebengiuc.
Cinci pâini – de Ion Creangă
Povestea unui om leneș – de Ion Creangă
Prieteșugul dintre soarece și pisică– de Frații Grimm
Hainele cele noi ale împăratului – De Hans Christian Anderssen
Prostia omenească – de Ion Creangă
Victor Rebengiuc este unul din marii ”piloni” ai teatrului și filmului românesc, așa cum spune Eugenia Vodă într-un interviu cu marele actor. Este greu să mai scrii despre cariera unui om care se întinde pe mai mult de 65 de ani. Mai este oare ceva de spus despre un actor cu peste 100 de roluri în teatru și film? Se pare că Victor Rebengiuc mai are de spus multe povești pentru generația tânără.
Victor Rebengiuc – o carieră cât o viață
Nu ne propunem să facem o biografie completă a carierei de actor a lui Victor Rebengiuc. O găsiți pe internet, în multe alte surse. Vom puncta doar câteva momente din viața profesională, ce au însemnat borne ale evoluției actorului în ceea ce Victor Rebengiuc reprezintă astăzi.
Actorul s-a născut la 10 februarie 1933 în București. După ce părinții lui s-au separat când acesta avea trei ani, el și fratele său mai mic au fost crescuți de bunicii din partea mamei. A crescut în zona urbană periferică a Bucureștiului, în cartierele oamenilor cu venituri mici și, așa cum își amintește, familia sa fiind nevoită să schimbe mai multe locuințe din motive financiare.
Așa cum, chiar actorul mărturisește, calitățile artistice le-a moștenit de la tatăl său, chiar dacă acesta nu a fost prezent în viața sa decât foarte puțin timp. Tatăl actorului moare în 1942 pe frontul de la Stalingrad.
Victor Rebengiuc avea să declare ulterior într-un interviu, referindu-se la relația cu tatăl său: „Am fost îndurerat de absența tatălui meu și, într-un fel, m-am simțit mereu ca și cum ar fi lipsit ceva, deși legătura dintre noi nu era puternică.” (sursa)
Victor Rebengiuc a urmat studiile secundare la Liceul Militar, o școală căreia îi este recunoscător, pentru că i-a insuflat disciplina. După o perioadă de colaborare cu o trupă de amatori din zona Vitan, Victor Rebengiuc a intrat la Institutul de Teatru, la clasa Aura Buzescu, actriță care, alături de Clody Bertola, avea să dezvăluie tânărului student secretele actoriei.
Unul dintre artiștii care a avut un rol important în formarea lui Victor Rebengiuc, în primii ani de cariera a fost Radu Beligan. Așa cum însuși actorul recunoaște: „Când am început jucam la amatori, îl imitam pe Beligan. […] Doar când am dat examen la Institut, mi s-a spus «Mă, tu îl imiți pe Beligan!». “Și atunci mi-am dat seama și am căutat să scap de chestia asta.”
După absolvirea Institutului de Teatru in 1956, Victor Rebengiuc va juca 6 luni pe scena Teatrului National din Craiova.
Începuturile carierei
Primul rol de teatru al lui Victor Rebengiuc a fost Biff în piesa “Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, în regia lui Dinu Negreanu, despre care, mai târziu, actorul își amintește că era netalentat și promovat din motive politice.
A continuat apoi cu roluri pe scena Teatrului Bulandra, alături de alți mari actori și de marea Lucia Sturza Bulandra – una din figurile legendare ale teatrului românesc.
Victor Rebengiuc a debutat în film în anul 1956, cu filmul “Mîndrie” și a continuat cu alte roluri în mai multe filme, inclusive “Furtuna” din 1960, adaptare de Andrei Blaier.
În 1965, Victor Rebengiuc joacă rolul lui Apostol Bologa, personajul principal din filmul regizat de Liviu Ciulei “Pădurea spânzuraților” (adaptare după romanul lui Liviu Rebreanu). Filmul a câștigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Cannes și a fost primit cu ovații în picioare la Festivalul de Film de la Acapulco din Mexic – un festival al festivalurilor de film.
Liviu Ciulei, unul din marii regizori ai teatrului românesc afirma despre Victor Rebengiuc că acesta când intrepretează ”cade în profunzimea fiecărui personaj”.
Continuă să joace atât pe scena teatrului, cât și în filme , iar în 1976 joacă rolul lui Tănase Scatiu în filmul cu același nume (o adaptare a ciclului literar “Comăneștenilor” lui Duiliu Zamfirescu). Aceasta a fost și prima sa colaborare cu regizorul Dan Pița.
Victor Rebengiuc spunea despre el că Dumnezeu i-a dat un dar pentru care îi mulțumește, dar cu siguranță ceea ce a primit nu este un har.
O perioadă tulbure
La sfârșitul anilor ’70, Rebengiuc a trebuit să apară și într-o serie de producții de film despre care recunoaște că erau de o slabă calitate artistică și că, în principal, erau pline de principiile ideologice noi, impuse de regimul comunist și de președintele Nicolae Ceaușescu . (sursa)
Despre filmele comuniste, bazate pe viața lui Mihai Viteazu, Rebengiuc spune: “Mihai Viteazul era însuși Ceaușescu cu barbă, mustață și cușmă și ceea ce scotea pe gură erau cuvântări ale lui Ceaușescu”.
În 1981 Victor Rebengiuc va interpreta un alt personaj memorabil, Pampon în filmul “De ce trag Clopotele Mitică?”, în regia lui Lucian Pintilie. Interesant este că Lucian Pintilie, care a planificat producția de-a lungul câtorva ani, a povestit mai târziu că intenționa să-l distribuie pe Toma Caragiu în rolul lui Pampon și chiar a vorbit cu acesta înaintea de moartea marelui actor în cutremurul din 1977.
În 1986, Rebengiuc a fost distribuit în filmul “Moromeții”, în regia lui Stere Gulea, o adaptare a cărții lui Marin Preda. Performanța sa în rolul principal, Ilie Moromete, a fost foarte apeciată. Rebengiuc a fost privit ca identificându-se cu personajul său, țăranul patriarhal și rigid. Ca o curiozitate, rolul a fost inițial propus lui Gheorghe Dinică, dar acesta l-a refuzat – așa cum chiar acesta a recunoscut după ani, într-un interviu.
Despre rolul Ilie Moromete, de altfel unul din cele mai cunoscute publicului, în care Victor Rebengiuc a reușit să dea complexitatea și profunzimea pe care Marin Preda o construise în romanul său, actorul spunea: ”Romanul lui Marin Preda (“Morometii”) mi-a plăcut la nebunie, dar niciodata, dar niciodata nu mi-a trecut prin cap că aș putea juca personajul Ilie Moromete…..Mi-am pus pălăria pe cap și am început să joc un om cu probleme, un om cu o viață grea”
Victor Rebengiuc spunea, cu modestie, despre cariera sa de actor : ”Cele mai mari realizari actoricești ale mele au fost în rolurile pe care nu le-am jucat” și afirmă în același interviu bucuria și pasiunea cu care a îmbrățisat această carieră: ”Am avut un mare noroc în profesia asta, a fost o călătorie extraordinară, pe care am făcut-o și pe care nu mi-aș fi imaginat-o niciodată, în momentul în care am ales să fac această profesie”
După căderea comunismului, Rebengiuc a continuat să joace în producții cinematografice în paralel cu activitatea sa de la Teatrul Bulandra.
În 1992, el a jucat rolul primarului din sat în filmul lui Lucian Pinilie, “Balanța”, rol pe care îl consider “mic, dar consistent”. Replica sa din film “americanii sunt ăi mai proști oameni din lume” este amintită ca o reflecție ironică a naționalismului, fiind recuperat în discursul comunist și anti-capitalist.
A doua colaborarea a lui Lucian Pintilie cu Victor Rebengiuc în rol principal, a fost în filmul “Prea târziu”, film nominalizat la Palme d’Or în 1996.
Deasemenea, Victor Rebengiuc a jucat în rolul Grigore Cafanu în filmul lui Pintilie “Terminus Paradis” (1998), premiat cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Veneția
Victor Rebengiuc și-a afirmat țelul profesional, în nenumărate ocazii, cu modestia ce l-a caracterizat : ”Am și eu un țel la care vreau sa ajung, dar țelul e îndepărtat, drumul e lung, nu am siguranța că îl voi atinge , dar merită să merg pe drumul asta cât oi putea și până unde oi putea. Îmi doresc să devin un mare actor”, declara actorul într-un interviu din 2018.
”Nu am pretenția de a fi respectat pe scena pentru vârsta mea și îndelungata mea carieră”
Rolurile lui Victor Rebengiuc pe scena teatrului au fost nu doar numeroase dar și complexe desăvârșind și completând în permanență fațetele actorului dezvăluite publicului:
Petre – Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, regia Aura Buzescu (1955)
Jim Curry – Omul care aduce ploaia de R. Nash, regia Liviu Ciulei (1957)
Orlando – Cum vă place de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1961)
Stanley – Un tramvai numit dorință de T. Williams, regia Liviu Ciulei (1965)
Brutus – Julius Caesar de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1968)
Bubnov – Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei (1975)
Caliban – Furtuna de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1978
Tipătescu – O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (1979)
Astrov – Unchiul Vania de Anton Pavlovici Cehov, regia Alexa Visarion (1985)
Fundulea – Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, premiul UNITER (1991)
Lear – Regele Lear de William Shakespeare, regia Dragoș Galgoțiu (1999)
Jevakin – Căsătoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra București, 2003
Tatal- Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 2005
Joe Keller – Toți fiii mei după Arthur Miller, regia Ion Caramitru, Teatrul National I. L. Caragiale, 2009
Regele – Regele moare după Eugen Ionescu, regia Andrei și Andreea Grosu, Teatrul National I. L. Caragiale, 2017
și lista nu e nici pe departe de a fi completă.
Victor Rebengiuc – membru activ al societății civile
Victor Rebengiuc nu este doar un mare actor, el s-a implicat activ după ‘89 în viața civică, după cum chiar el spune, “Atunci când ceva m-a deranjat. Am spus”.
A rămas celebru gestul său, în apariția la TVR în care, după ce a citit poezia “Doina” de Mihai Eminescu, interzisă de cenzura comunistă până în 1989, a așezat pe pupitru un sul de hârtie igienică, invitându-i pe cei care se perindau în acele momente prin studioul TVR și își făceau mea culpa: ”Să se steargă la gură”.
În 2008, Rebengiuc a reamintit: “Voiam de mult să fac acest gest și cred că a fost cel mai potrivit moment. Știu că am luat multă lume prin surprindere. Le-am spus că oamenii care au mâncat rahat și care ne-au umplut ochii, viața și urechile cu Ceaușescu în sus și cu Ceaușescu în jos, ar cam trebui să dispară. Hârtia aia trebuia să șteargă niște urme. Mă lupt încă cu morile de vânt”.
Întreaga sa carieră a fost marcată, pe lângă profesionalism și exigență la cel mai mare nivel, și de integritate. Fără a se considera un dizident sau luptător împotriva regimului comunist, Victor Rebengiuc nu a făcut compromisuri profesionale. A refuzat să recite ode si poezii ce proslăveau regimul și a refuzat roluri în filme de propaganda comunistă.
Din anul 2002, Rebengiuc a fost membru al organizației non-guvernamentale “Asociația Revoluționarilor fără Privilegii”, alături de Ion Caramitru, Dan Pavel, Radu Filipescu și alții.
Deasemenea, Rebengiuc este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), o platformă pentru intelectualii reformatori, fiind unul dintre cei doi actori, membri ai acestei organizații alături de alte personalități din cultură și artă.
Ceea ce îl propune pe Victor Rebengiucca model moral și profesional pentru generațiile tinere este atitudinea sa față de viață și muncă :
”Ce este viața (asta)?” într-un interviu de Eugenia Vodă: ” Nu știu ce e viața. Pentru mine viața a trecut repede . Eu nu știu când au trecut 75 de ani, pentru că am muncit (interviu era luat în preajma aniversării de 75 de ani a actorului). Am muncit mult, am repetat și am jucat încontinuu. Viața e muncă”.
Victor Rebengiuc repezintă mai mult decât un mare actor al dramaturgiei românești, el este, pentru multe generații de români, întruchiparea unor personale iconice din literatura românească: Ștefan Tipătescu, Iancu Pampon, Apostol Bologa, Tănase Scatiu sau Ilie Moromete. Putem spune că, Victor Rebengiuc a dat viață unei fărâme din caracterul și esența poporului român așa cum a fost zugrăvite în literatura românească.
